CALOTĂ s.f. 1. (Mat.) Calotă sferică = parte dintr-o sferă obținută prin tăierea acesteia cu un plan; (anat.) calotă craniană = partea superioară a cutiei craniene; (geol.) calotă glaciară = masă de gheață care acoperă regiunile polare sau părțile superioare ale munților foarte înalți; inlandsis. 2. Parte a unei pălării care acoperă capul. ♦ Tichie (care se așază pe creștetul capului). 3. Boltă de tunel, partea superioară a unei excavații. ♦ Partea superioară a unei turele. ♦ Piesă metalică de formă emisferică, servind la protejarea sau la etanșarea unui spațiu care conține un fluid. [< fr. calotte, it. calotta].