CALM s.n. 1. Stare de lipsă a oricărei mișcări; liniște deplină. ♦ Încetare a vîntului. ♦ (La pl.) Zone oceanice în care predomină o vreme complet liniștită sau în care vînturile sunt foarte slabe și au direcții variate. 2. Stăpînire de sine, liniște; tact în acțiuni etc.; sînge rece. // adj. 1. În stare de liniște deplină, lipsit de agitație. 2. Stăpînit, cumpănit, liniștit; potolit, așezat. [Pl. -muri. / < fr. calme, it. calmo].