9 definiții pentru calemgiu

CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı.

CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı.

CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Învechit și arhaizant) Funcționar de cancelarie; copist, pisar. Acum Nu mai vrea să doarmă cu frații mai mici de cînd e calemgiu la Visterie. CAMIL PETRESCU, O. 186. Calemgiii... purtau ișlic mic. GHICA, S. 500. Palatul era plin de boieri și de calemgii de tot felul. FILIMON, C. 57.

CALEMGÍU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Tc. kalemcı.

calemgíu (înv.) s. m., art. calemgíul; pl. calemgíi, art. calemgíii (-gi-ii)

calemgíu s. m., art. calemgíul; pl. calemgíi, art. calemgíii

calemgíu [At: ZILOT, CRON. 77 / V: ~ engíu / Pl: ĭz / E: tc kalemgçi] (Tcî) 1-2 sm (Persoană cu) rangul de logofăt de visterie. 3 sm Funcționar de cancelarie Si: (înv) conțopist, copist, diac, impiegat, logofăt, pisar. 4-5 sm, a (Om) bun mânuitor al condeiului Si: scriitor, stilist.

calemgiu m. scriitor la calemul Divanului, logofăt de vistierie: dieci de vistierie și calemgii GHICA. [Turc. KALEMDJI].

calemgíŭ m. (turc. kalemği). Vechĭ. Scriitor, copist, logofăt (la calemu Divanuluĭ). V. divictar.

Intrare: calemgiu
calemgiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular calemgiu calemgiul
plural calemgii calemgiii
genitiv-dativ singular calemgiu calemgiului
plural calemgii calemgiilor
vocativ singular
plural