10 definiții pentru calem


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

calém sn [At: ȘIO / Pl: ~uri / E: tc kalem] (Tcî) 1 Administrație publică. 2 Cancelarie.

CALÉM, calemuri, s. n. (Înv.) Administrație publică; cancelarie. – Din tc. kalem.

CALÉM, calemuri, s. n. (Înv.) Administrație publică; cancelarie. – Din tc. kalem.

CALÉM, calemuri, s. n. (Înv.) Administrație publică; cancelarie. – Tc. kalem.

calem n. 1. biurou, cancelarie: la ce călem slujești? FIL.; 2. administrațiune publică: cumpără mai întâi calemul vinăriciului și al oieritului FIL. [Turc. KALEM, lit. condeiu].

calém n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kalem, trestie, condeĭ, d. vgr. kálamos. V. călimară). Vechĭ. Cancelarie, bĭuroŭ, oficiŭ. Administrațiune publică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calém (înv.) s. n., pl. calémuri

calém s. n., pl. calémuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CALÉM s. v. administrație, cancelarie.

calem s. v. ADMINISTRAȚIE. CANCELARIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

calém (calémuri), s. n. – Birou, cancelarie. – Mr. calem. Tc. kalem „pană” (Șeineanu, II, 26; Lokotsch 1023; Ronzevalle 135); cf. ngr. ϰαλέμιν, bg. kalem. Sec. XVIII, înv.Der. calemgiu, s. m. (țesătură orientală, cu ornamente brodate de mînă), din tc. kalem kiari „pictat cu pensula”.

Intrare: calem
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calem
  • calemul
  • calemu‑
plural
  • calemuri
  • calemurile
genitiv-dativ singular
  • calem
  • calemului
plural
  • calemuri
  • calemurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calem

etimologie: