CALEFACȚIE s. f. (Fiz.) Vaporizare intensă la suprafața unui lichid aflat lângă un corp solid încins, care le împiedică contactul direct. – Din fr. caléfaction.

calefacție sf [At: DICȚ. SILV. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr caléfaction] (Fiz) Vaporizare intensă la suprafața de separație a unui lichid cu un corp solid încins, care le împiedică contactul direct.

CALEFACȚIE, calefacții, s. f. (Fiz.) Vaporizare intensă la suprafața de separație a unui lichid cu un corp solid încins, care le împiedică contactul direct. – Din fr. caléfaction.

CALEFACȚIE s.f. Fenomenul de împiedicare a contactului direct dintre o picătură de lichid și suprafața unui metal încălzit pe care cade picătura, datorită stratului de vapori care se formează între acesta și suprafața metalului. [Cf. fr. caléfaction].

CALEFACȚIE f. împiedicare a contactului direct dintre o picătură de lichid și suprafața unui metal încălzit pe care cade picătura. (< fr. caléfaction)

calefacțiune sf vz calefacție

calefacție (desp. -ți-e) s. f., art. calefacția (desp. -ți-a), g.-d. calefacții, art. calefacției

calefacție (-ți-e) s. f., art. calefacția (-ți-a), g.-d. calefacții, art. calefacției

calefacție s. f. (sil. -ți-e), art. calefacția (sil. -ți-a), g.-d. art. calefacției; pl. calefacții