7 definiții pentru calefacție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALEFÁCȚIE s. f. (Fiz.) Vaporizare intensă la suprafața unui lichid aflat lângă un corp solid încins, care le împiedică contactul direct. – Din fr. caléfaction.

calefacție sf [At: DICȚ. SILV. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr caléfaction] (Fiz) Vaporizare intensă la suprafața de separație a unui lichid cu un corp solid încins, care le împiedică contactul direct.

CALEFÁCȚIE, calefacții, s. f. (Fiz.) Vaporizare intensă la suprafața de separație a unui lichid cu un corp solid încins, care le împiedică contactul direct. – Din fr. caléfaction.

CALEFÁCȚIE s.f. Fenomenul de împiedicare a contactului direct dintre o picătură de lichid și suprafața unui metal încălzit pe care cade picătura, datorită stratului de vapori care se formează între acesta și suprafața metalului. [Cf. fr. caléfaction].

CALEFÁCȚIE f. împiedicare a contactului direct dintre o picătură de lichid și suprafața unui metal încălzit pe care cade picătura. (< fr. caléfaction)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calefácție (-ți-e) s. f., art. calefácția (-ți-a), g.-d. calefácții, art. calefácției

calefácție s. f. (sil. -ți-e), art. calefácția (sil. -ți-a), g.-d. art. calefácției; pl. calefácții

Intrare: calefacție
calefacție substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calefacție
  • calefacția
plural
  • calefacții
  • calefacțiile
genitiv-dativ singular
  • calefacții
  • calefacției
plural
  • calefacții
  • calefacțiilor
vocativ singular
plural

calefacție

  • 1. fizică Vaporizare intensă la suprafața unui lichid aflat lângă un corp solid încins, care le împiedică contactul direct.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: