CALDEIRĂ s. f. (Geol.) 1. Vechi crater vulcanic de mari dimensiuni. 2. Circ (3). – Din fr., port. caldeira.

caldeiră sf [At: DEX² / Pl: ~re / E: fr, por caldeira] 1 Depresiune în formă de căldare (de origine vulcanică). 2 (Glg) Circ (3).

CALDEIRĂ, caldeire, s. f. (Geol.) 1. Depresiune în formă de căldare (de origine vulcanică). 2. Circ (3). – Din fr., port. caldeira.

CALDEIRĂ s.f. 1. (Geol.) Depresiune în formă de căldare, în general de origine vulcanică. 2. Circ glaciar. [Pron. -de-i-, var. calderă s.f. / < fr., port. caldeira, cf. sp. caldera].

CALDEIRĂ ~e f. Adâncitură circulară în partea superioară a unui con vulcanic. [ Sil. -de-i-] /<fr. caldeira

CALDERĂ s.f. v. caldeiră.

caldeiră (desp. -dei-) s. f., g.-d. art. caldeirei

caldeiră (-dei-) s. f., g.-d. art. caldeirei

caldeiră s. f. (sil. -dei-), g.-d. art. caldeirei; pl. caldeire

calderă, (engl.= caldera) depresiune vulcanică, de dimen-siuni kilometrice, grefată pe un aparat vulcanic normal de tip central; c. reprezintă o formă rezultată din distrugerea parțială a unui aparat vulcanic din care s-a conservat doar partea marginală; ea are forma unei căldări (de la cuvântul span. „caldera”), înconjurată de o zonă cu relief mai ridicat. După origine se disting: c. de explozie, c. de prăbușire și c. de eroziune. V. și crater vulcanic.

CALDEIRĂ (< fr.) s. f. (GEOMORF.) Vechi crater vulcanic uriaș, format printr-o explozie și lărgit prin prăbușiri, în interiorul căruia s-a format un nou con vulcanic cu un crater mai mic (ex. Vezuviul).

CALDEIRĂ s. v. circ.

CALDEIRĂ s. (GEOL., GEOGR.) cazan, căldare, circ, zănoagă, (prin Ban.) scofaină. (~ în regiunile muntoase.)