2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALANDRÁRE, calandrări, s. f. Acțiunea de a calandra și rezultatul ei. – V. calandra.

CALANDRÁRE, calandrări, s. f. Acțiunea de a calandra și rezultatul ei. – V. calandra.

CALANDRÁRE s.f. Acțiunea de a calandra. ♦ Operație de apretură cu ajutorul căreia, prin presare la cald, se dă țesăturilor de bumbac, de in etc. un luciu mai mare. [< calandra].

CALANDRÁ, calandrez, vb. I. Tranz. A trece un material printr-un calandru în vederea subțierii, aplatizării, netezirii, imprimării unor desene etc.; a presa cu calandrul. – Din fr. calandrer.

CALANDRÁ, calandrez, vb. I. Tranz. A trece un material printr-un calandru în vederea subțierii, aplatizării, netezirii etc. acestuia; a presa cu calandrul. – Din fr. calandrer.

CALANDRÁ vb. I. tr. A trece prin calandru; a presa cu calandrul. [< fr. calandrer].

CALANDRÁ vb. tr. a trece un material prin calandru. (< fr. calandrer)

A CALANDRÁ ~éz tranz. (materiale) A trece printr-un calandru (în vederea finisării). /<fr. calandrer


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calandráre s. f., g.-d. art. calandrắrii; pl. calandrắri

calandráre s. f., g.-d. art. calandrării; pl. calandrări

calandrá (a ~) vb., ind. prez. 3 calandreáză

calandrá vb., ind. prez. 1 sg. calandréz, 3 sg. și pl. calandreáză

Intrare: calandrare
calandrare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calandrare
  • calandrarea
plural
  • calandrări
  • calandrările
genitiv-dativ singular
  • calandrări
  • calandrării
plural
  • calandrări
  • calandrărilor
vocativ singular
plural
Intrare: calandra
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calandra
  • calandrare
  • calandrat
  • calandratu‑
  • calandrând
  • calandrându‑
singular plural
  • calandrea
  • calandrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • calandrez
(să)
  • calandrez
  • calandram
  • calandrai
  • calandrasem
a II-a (tu)
  • calandrezi
(să)
  • calandrezi
  • calandrai
  • calandrași
  • calandraseși
a III-a (el, ea)
  • calandrea
(să)
  • calandreze
  • calandra
  • calandră
  • calandrase
plural I (noi)
  • calandrăm
(să)
  • calandrăm
  • calandram
  • calandrarăm
  • calandraserăm
  • calandrasem
a II-a (voi)
  • calandrați
(să)
  • calandrați
  • calandrați
  • calandrarăți
  • calandraserăți
  • calandraseți
a III-a (ei, ele)
  • calandrea
(să)
  • calandreze
  • calandrau
  • calandra
  • calandraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calandrare

  • 1. Acțiunea de a calandra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Operație de apretură cu ajutorul căreia, prin presare la cald, se dă țesăturilor de bumbac, de in etc. un luciu mai mare.
      surse: DN

etimologie:

  • vezi calandra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

calandra

  • 1. A trece un material printr-un calandru în vederea subțierii, aplatizării, netezirii, imprimării unor desene etc.; a presa cu calandrul.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: