2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru provocat de obicei de un fenomen natural, care lovește o colectivitate. ◊ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, -atis.

CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate. ◊ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, -atis.

CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește un grup de oameni, o țară, un popor; flagel. Sosirea acestui domn în București a fost semnalul a mari calamități pentru țară! GHICA, S. A. 54.

CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate; flagel. – Fr. calamité (lat. lit. calamitas, -atis).

CALAMITÁTE s.f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate; flagel. [Pl. -tăți. / cf. fr. calamité, lat. calamitas].

CALAMITÁTE s. f. dezastru, catastrofă care lovește o colectivitate. (< fr. calamité, lat. calamitas)

CALAMITÁTE ~ăți f. Nenorocire mare, care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; dezastru; urgie; flagel; prăpăd. [G.-D. calamității] /<lat. calamitas, ~atis, fr. calamité

calamitate f. mare nenorocire publică: catastrofă, dezastru.

*calamitáte f. (lat. calamitas, -átis). Mare nenorocire, pacoste (ca epidemiile, războaĭele, foametea). V. dezastru.

CALAMITÁTE, calamități, s. f. Dezastru colectiv, catastrofă care afectează o întreagă țară, populația acesteia. ◊ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas.

CALAMITÁT, -Ă, calamitați, -te, adj. Care a suferit o calamitate. – V. calamita.

CALAMITÁT, -Ă, calamitați, -te, adj. Care a suferit o calamitate. – Din calamitate (derivat regresiv).

CALAMITÁT, -Ă adj. (Liv.) Care a suferit de pe urma unei calamități naturale. [< calamita].

CALAMITÁT, -Ă adj. care a suferit de pe urma unei calamități naturale. (< fr. calamité)

calamitát, -ă adj. Care a suferit de pe urma unei calamități naturale ◊ „S-a adus sămânță de porumb timpuriu [...] pentru a se face imediat reînsămânțarea suprafețelor calamitate. Sc. 21 VI 63 p. 3. ◊ „Ca urmare a măsurilor întreprinse de organele sanitare a fost prevenită epidemia în zonele calamitate. R.l. 23 IV 79 p. 8. ◊ „Această «sală de operații pe roți» este destinată, în principal, acordării de prim ajutor în zonele calamitate. R.l. 21 VI 84 p. 6 (din calamita; cf. fr. calamité; FS 244; V. Guțu Romalo C.G. 217218, 220; DN3, DEX-S)

CALAMITÁT ~tă (~ți, ~te) Care a suferit de pe urma unei calamități. /Din calamitate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calamitáte s. f., g.-d. art. calamitắții; pl. calamitắți

calamitáte s. f., g.-d. art. calamității; pl. calamități

calamitát adj. m., pl. calamitáți; f. sg. calamitátă, pl. calamitáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: calamitate
calamitate substantiv feminin
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calamitate
  • calamitatea
plural
  • calamități
  • calamitățile
genitiv-dativ singular
  • calamități
  • calamității
plural
  • calamități
  • calamităților
vocativ singular
plural
Intrare: calamitat
calamitat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calamitat
  • calamitatul
  • calamitatu‑
  • calamita
  • calamitata
plural
  • calamitați
  • calamitații
  • calamitate
  • calamitatele
genitiv-dativ singular
  • calamitat
  • calamitatului
  • calamitate
  • calamitatei
plural
  • calamitați
  • calamitaților
  • calamitate
  • calamitatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

calamitate

etimologie:

calamitat

  • 1. Care a suferit o calamitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: sinistrat, -ă

etimologie:

  • vezi calamita
    surse: DEX '09 DN