2 intrări

8 definiții

Explicative DEX

CALAMITA, pers. 3 calamitează, vb. I. Tranz. A devasta, a distruge. – De la calamitate.

CALAMITA vb. I. tr. (Liv.; despre calamități naturale) A distruge. [< calamitate].

*calamítă f., pl. e (d. lat. cálamus și vgr. kálamos, trestie). O broască care trăĭește pin trestiĭ. O broască țestoasă verde. O plantă fosilă. Un fel de argilă. Un fel de rășină inferioară scoasă din trestie.

Ortografice DOOM

calamita (a ~) vb., ind. prez. 3 calamitea, imperf. 3 pl. calamitau; conj. prez. 3 să calamiteze

calamita (a ~) vb., ind. prez. 3 calamitea

calamita vb., ind. prez. 3 sg. calamitea

Etimologice

calamita În „Scînteia” de la 12.VI.1963, p. 1, col. 7, se găsește expresia locurile calamitate. Este limpede că avem de-a face cu un participiu de la un verb a calamita, pe care nu l-am găsit atestat nicăieri, eventual cu un participiu format direct de substantivul în -tate. În orice caz, avem aici o formație regresivă, constituind un exemplu de adăugat la lista din ER, p. 105-106.

Sinonime

CALAMITA vb. v. sinistra.

Intrare: calamita
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calamita
  • calamitare
  • calamitat
  • calamitatu‑
  • calamitând
  • calamitându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • calamitea
(să)
  • calamiteze
  • calamita
  • calamită
  • calamitase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • calamitea
(să)
  • calamiteze
  • calamitau
  • calamita
  • calamitaseră
Intrare: calamită
calamită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

calamitaverb

etimologie:
  • de la calamitate DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.