2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CALAMINÁ vb. refl. a se acoperi cu calamină. (< fr. calaminer)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

calamináre s. f., g.-d. art. calaminării

calaminá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. calamineáză

Intrare: calaminare
calaminare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • calaminare
  • calaminarea
plural
  • calaminări
  • calaminările
genitiv-dativ singular
  • calaminări
  • calaminării
plural
  • calaminări
  • calaminărilor
vocativ singular
plural
Intrare: calamina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • calamina
  • calaminare
  • calaminat
  • calaminatu‑
  • calaminând
  • calaminându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • calaminea
(să)
  • calamineze
  • calamina
  • calamină
  • calaminase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • calaminea
(să)
  • calamineze
  • calaminau
  • calamina
  • calaminaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)