caila sma [At: H XVIII, 103 / V: ~lea / E: mg kajla] 1 (Trs; Ban) Bou cu coarne întoarse. 2 Bou mare.

cailea sf vz caila

căilă s. m. – Nume de bou: care are coarnele răsucite. – Var. căilat. Mag. kajla „răsucit” (DAR; Drăganu, Dacor., V, 338). În Trans.

Căiata, Căieriu, Căilă v. Cal II 1-4.

CAILĂ s. v. gaie.

cailă s. v. GAIE.