7 definiții pentru caiețel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

caiețél sn [At: DA / Pl: ~e / E: caiet + -el] 1-2 (Șhp) Caiet (1) (mic).

CAIEȚÉL, caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet (1). [Pr.: ca-ie-] – Caiet + suf. -el.

CAIEȚÉL, caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet (1). [Pr.: ca-ie-] – Caiet + suf. -el.

CAIEȚÉL, caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet. Am cumpărat un caiețel pentru notițe.

CAIEȚÉL, caiețele, s. n. Diminutiv al lui caiet.

caĭețél n., pl. e. Caĭet mic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caiețél s. n., pl. caiețéle

caiețél s. n. pl. caiețéle

Intrare: caiețel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caiețel
  • caiețelul
  • caiețelu‑
plural
  • caiețele
  • caiețelele
genitiv-dativ singular
  • caiețel
  • caiețelului
plural
  • caiețele
  • caiețelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caiețel

  • 1. Diminutiv al lui caiet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Am cumpărat un caiețel pentru notițe.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Caiet + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09