2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cáie sf [At: MARDARIE, L. 1419 / V: cáilă / Pl: ~ / E: rs каня, mg kánya] (Reg) 1 (Orn; înv) Gaie (Milvus). 2 (Îlav) Ca ~ ia mațul Pe apucate. 3 (Îc) ~ ia-găinilor Bleandă.

cấi1 sn [At: I. CR., ap. CADE / Pl: ? / E: nct] 1 (Reg) Partea dinapoi a copitei calului. 2 (Reg; dep) Fiecare dintre capetele din spate ale tălpilor saniei. 3 (Reg; dep) Cui ce se bate pe potcoavă ca să nu alunece Cf caia. 4 (Reg; șîs â~ul mâinii) Parte proximală a palmei (care corespunde călcâiului).

cấi2, ~e a [At: DA ms / Pl: ~ / E: nct] 1 (Ban) Ciung. 2 (Cu compliniri introduse prin „de”) Lipsit de.

gắĭe și (nord) cáĭe f., pl. ăĭ (ung. kánya, sîrb. kánja, rus. kánea, d. lat. cônia și cicônia, barză. V. Bern. 1, 483. Cp. și cu coroĭ, șoĭm, ulĭ și vindireŭ, toate ungureștĭ. Cp. și cu buligaĭ, uligaĭe). Un fel de șoĭm foarte rapace cu coada ca furca (milvus regalis). Hodorob de plasă întrebuințat la apă foarte mică (Dun. de jos). De-a gaĭa (saŭ de-a puĭa-gaĭa saŭ baba-gaĭa), un joc copilăresc care simulează cum cloșca îșĭ apără puiĭ cînd vine ulĭu. Adv. A te ținea gaĭe după (saŭ de) cineva, a te ținea scaĭ (cață). V. sorliță.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cáie, (gaie), s.f. – (reg.; ornit.) Pasăre migratoare (oaspete de vară, din martie, până în noiembrie). În prezent, efectivele sale se află în declin, din pricina campaniilor de combatere a răpitoarelor (Ardelean, Beres, 2000: 139-140). Pasăre răpitoare care scoate țipete stridente în pădure și „strâgă a ploaie” (Papahagi, 1925); șorecar comun (Buteo buteo). Caie mai este numită și gaia (Milvus milvus), dar în Maramureș și Moldova de Nord termenul se referă strict la șorecar. „Astă pasăre care cântă așa în pădure strâgă ploaie șî să cheamă caie. (…) Strâgă așa că-i e sete și nu-i slobod a bea din pârâu, ci numai când plouă, atunci bea apă de ploaie de pă cetina de molid” (Papahagi, 1925: 321; Borșa). „Când zdiară gaia a zâni ploaia”, spun locuitorii din Rozavlea, iar cei din Ardusat: „Să rotește gaia de ploaie”, în timp ce în satul Fărcașa se susține: „Amu-am văzut gaia, putem umbla desculți”. În realitate, gaia este șorlița (Milvus milvus) (Monumente, 1976: 103). ♦ (onom.) Caia, nume de familie frecvent pe Valea Izei, în zona Rozavlea (285 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. kánya (Șăineanu, MDA), rus. kanya (MDA) < lat. conia, ciconia „barză” (Scriban).

cáie, s.f. – (ornit.) Pasăre răpitoare care scoate țipete stridente în pădure și „strâgă a ploaie” (Papahagi 1925); șorecar comun (Buteo buteo). Caie mai este numită și gaia (Milvus milvus), dar în Maramureș și Moldova de Nord termenul se referă strict la șorecar. „Astă pasăre care cântă așa în pădure strâgă ploaie șî să cheamă caie. (…) Strâgă așa că-i e sete și nu-i slobod a bea din pârâu, ci numai când plouă, atunci bea apă de ploaie de pă cetina de molid” (Papahagi 1925: 321; Borșa). – Din rus. canya, magh. kánya (MDA).

câi, cấie, adj. (reg.) ciung, schilav, schilod.

Intrare: caie
caie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: câi
câi adjectiv
adjectiv (A122)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câi
  • câiul
  • câiu‑
  • câie
  • câia
plural
  • câi
  • câii
  • câi
  • câile
genitiv-dativ singular
  • câi
  • câiului
  • câi
  • câii
plural
  • câi
  • câilor
  • câi
  • câilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)