caie, (gaie), s.f. – (reg.; ornit.) Pasăre migratoare (oaspete de vară, din martie, până în noiembrie). În prezent, efectivele sale se află în declin, din pricina campaniilor de combatere a răpitoarelor (Ardelean, Beres, 2000: 139-140). Pasăre răpitoare care scoate țipete stridente în pădure și „strâgă a ploaie” (Papahagi, 1925); șorecar comun (Buteo buteo). Caie mai este numită și gaia (Milvus milvus), dar în Maramureș și Moldova de Nord termenul se referă strict la șorecar. „Astă pasăre care cântă așa în pădure strâgă ploaie șî să cheamă caie. (…) Strâgă așa că-i e sete și nu-i slobod a bea din pârâu, ci numai când plouă, atunci bea apă de ploaie de pă cetina de molid” (Papahagi, 1925: 321; Borșa). „Când zdiară gaia a zâni ploaia”, spun locuitorii din Rozavlea, iar cei din Ardusat: „Să rotește gaia de ploaie”, în timp ce în satul Fărcașa se susține: „Amu-am văzut gaia, putem umbla desculți”. În realitate, gaia este șorlița (Milvus milvus) (Monumente, 1976: 103). ♦ (onom.) Caia, nume de familie frecvent pe Valea Izei, în zona Rozavlea (285 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Din magh. kánya (Șăineanu, MDA), rus. kanya (MDA) < lat. conia, ciconia „barză” (Scriban).