7 definiții pentru caicel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CAICÉL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. [Pr.: ca-i-] – Caic + suf. -el.

caicél sn [At: TEODORESCU, P. P. 565 / Pl: ~e / E: caic + -el] 1-4 (Șhp) Caic (1-2) (mic).

CAICÉL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. [Pr.: ca-i-] – Caic + suf. -el.

CAICÉL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic. Foaie verde ș-o lalea, Caicelul se zărea Și pe Dunăre-mi venea. TEODORESCU, P. P. 562. Caicelul lui oprit, De salcie priponit. TEODORESCU, P. P. 565. – Pronunțat: ca-i-.

CAICÉL, caicele, s. n. Diminutiv al lui caic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

caicél (rar) (ca-i-) s. n., pl. caicéle

caicél s. n. (sil. ca-i-), pl. caicéle

Intrare: caicel
  • silabație: ca-i-cel info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • caicel
  • caicelul
  • caicelu‑
plural
  • caicele
  • caicelele
genitiv-dativ singular
  • caicel
  • caicelului
plural
  • caicele
  • caicelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

caicel

  • 1. Diminutiv al lui caic.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Foaie verde ș-o lalea, Caicelul se zărea Și pe Dunăre-mi venea. TEODORESCU, P. P. 562.
      surse: DLRLC
    • Caicelul lui oprit, De salcie priponit. TEODORESCU, P. P. 565.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Caic + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09