CAIANU Ioan, umanist romîn ard., 1676 (AO XV 40); Caian fam. (Viciu 15; Puc); – C-tin, zugrav, ard., 1654 (Anuar CM1 secția Transilvania 1959); -ul Mare s. ard., 1760 (An C III). Etim. incertă, cf. sl. kaianŭ part. < vb. кaюти ca „a se căi” și magh. kaján „pizmaș”; cf. Gaian (din calendar, Caianus < Caius).