15 definiții pentru „cadastru”   declinări

CADÁSTRU, (2) cadastre, s. n. 1. Totalitatea lucrărilor tehnice pentru stabilirea precisă a suprafețelor funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciu care efectuează aceste lucrări. 2. (Și în sintagma registru de cadastru) Registru oficial în care sunt trecute datele de identificare a proprietăților funciare pe un anumit teritoriu. 3. Ramură a geodeziei care se ocupă cu lucrările de cadastru (1). – Din fr. cadastre.

CADÁSTRU s. n. 1. Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare exactă a unor proprietăți funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectuează aceste lucrări. ◊ Registru de cadastru = registru în care sunt trecute datele de identificare a proprietăților funciare pe un anumit teritoriu. 2. Știință aplicată care se ocupă cu lucrările de cadastru (1). – Din fr. cadastre.

CADÁSTRU s. n. Totalitatea lucrărilor tehnice, economice și juridice care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectuează aceste lucrări. ♦ Registru oficial în care sînt trecute proprietățile funciare.

CADÁSTRU s. n. 1. Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare exactă a unor proprietăți funciare, cu toate caracteristicile lor; p. ext. serviciile care efectuează aceste lucrări. ♦ Registru oficial în care sunt trecute proprietățile funciare. 2. Știință aplicată care se ocupă cu lucrările de cadastru (1).Fr. cadastre.

cadástru s. n., art. cadástrul; (registre) pl. cadástre

cadástru s. n., art. cadástrul; (registre) pl. cadástre

CADÁSTRU s. carte funciară, carte funduară, (rar) tabelă, (Transilv.) telechim, (în trecut, în Transilv.) urbariu. (Teren înscris în ~.)

CADÁSTRU s.n. 1. Știință aplicată care se ocupă cu determinarea elementelor economice și juridice caracterizând proprietatea funciară. 2. Totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; (p. ext.) serviciile care efectuează aceste lucrări. ♦ Registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare. [Pl. -re. / < fr. cadastre, cf. gr. katastichon – registru].

CADÁSTRU s. n. 1. disciplină a geodeziei cu determinarea elementelor economice și juridice privind proprietatea funciară. 2. totalitatea lucrărilor care se efectuează pentru determinarea exactă a unor proprietăți funciare; servicii care le efectuează. 3. registru oficial în care sunt înscrise proprietățile funciare. (< fr. cadastre)

cadástru (cadástre), s. n. – Totalitatea lucrărilor tehnice de determinare a unor proprietăți funciare. Fr. cadastre, din it. catast(r)o, care provine din ngr. ϰατάστηχον (› rom. catastif). Cf. REW 1762a. – Der. cadastra, vb.; cadastral, adj.

CADÁSTRU ~e n. 1) Totalitate a lucrărilor tehnice pentru identificarea, delimitarea, măsurarea și reprezentarea grafică a suprafețelor funciare. 2) Registru în care sunt incluse datele obținute în urma unor asemenea lucrări. /<fr. cadastre

cadastru n. registru public conținând situațiunea, întinderea și valoarea proprietăților din fiecare comună, spre a servi de bază la repartizarea impozitului fonciar.

*cadástru n., pl. e (fr. cadastre, d. pv. cadastre, care vine d. it. catast[r]o, din catástico, ĭar acesta d. mgr. katástihon. V. catastih). Planu proprietăților teritoriale ale unuĭ ținut (cu situațiunea, întinderea și valoarea lor) p. a stabili impozitu fonciar [!].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CADÁSTRU s. carte funciară, carte funduară, (rar) tabelă, (Transilv.) telechím, (în trecut, în Transilv.) urbáriu. (Teren înscris în ~.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

CADÁSTRU, cadastre, s. n. Ansamblul lucrărilor de determinare a unor proprietăți funciare. ◊ Registru de cadastru = registru oficial în care sunt inventariate terenurile agricole și alte proprietăți funciare. – Din fr. cadastre < gr. katastikhon „registru“ (din kata „de sus în jos“ + stikhos „rând, linie“).

Sursa: Ilie Barangă, Cristina-Diana Neculai, Dicționar explicativ școlar, Editura Carminis, Pitești, 2008. - gall