cacoxelon (gr. kakoxelon „rea afectare”), defect al stilului care constă în exagerarea unei însușiri a elocuțiunii, având ca rezultat stilul umflat, dulceag, abundent, extravagant, viciat de cuvinte improprii, obscure ca sens etc. (Q., vol. II, p. 325) (I): „Unii vor resimți odată cu primele săptămâni din martie [...] o vădită amplificare a elanului de viață [...], În timp ce alții, dimpotrivă, vor înregistra în exact același interval de timp o racordare plenară la universul neliniștii, al apatiei, sau chiar al bolii.” (Magazin, 20.III.1976, p. 5)