cachemfaton (gr. kakemphaton „care sună urât”), viciu de vorbire care constă în alăturarea unor cuvinte din care poate ieși unul obscen (A); ex. lat.: cum notis, pronunțat cunnotis, care trimite la cunnus, cuvânt obscen. „Dar și despărțirea unor cuvinte jignește pudoarea; de pildă, despărțirea cuvântului intercapidinis «întrerupere» (la nominativ).” (Ultimele două silabe dau un cuvânt obscen) (Q., VIII, 3, 45-46). Fenomenul semnalat de Quintilian se poate ilustra și în limba română. Sin. cacofonie.