O definiție pentru cachemfaton


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cachemfaton (gr. kakemphaton „care sună urât”), viciu de vorbire care constă în alăturarea unor cuvinte din care poate ieși unul obscen (A); ex. lat.: cum notis, pronunțat cunnotis, care trimite la cunnus, cuvânt obscen. „Dar și despărțirea unor cuvinte jignește pudoarea; de pildă, despărțirea cuvântului intercapidinis «întrerupere» (la nominativ).” (Ultimele două silabe dau un cuvânt obscen) (Q., VIII, 3, 45-46). Fenomenul semnalat de Quintilian se poate ilustra și în limba română. Sin. cacofonie.

Intrare: cachemfaton
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cachemfaton
  • cachemfatonul
  • cachemfatonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cachemfaton
  • cachemfatonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)