cabraj sn [At: LTR / Pl: ~e / E: fr cabrage] 1-5 Cabrare (1-5).

CABRÁJ, cabraje, s. n. 1. Cabrare. 2. Mărire bruscă a pantei de urcare de către un avion. – Din fr. cabrage.

CABRÁJ, cabraje, s. n. 1. Cabrare. 2. Evoluție pe care o execută un avion când își mărește brusc panta de urcare. – Din fr. cabrage.

CABRÁJ, cabraje, s. n. Evoluție pe care o execută un avion când își mărește brusc panta de urcare. – Fr. cabrage.

CABRÁJ s.n. 1. Cabrare. 2. Evoluție a unui avion când își mărește brusc panta de urcare sau a unui autovehicul când frânează brusc. [< fr. cabrage].

CABRÁJ s. n. 1. cabrare. 2. evoluție a unui avion care își mărește brusc panta de urcare. (< fr. cabrage)

cabráj (ca-braj) s. n., pl. cabráje

cabráj s. n. (sil. -braj), pl. cabráje

CABRÁJ s. v. cabrare.

CABRAJ s. cabrare. (~ unui cal.)

CABRAJ evoluție a unei aeronave de trecere de la zborul orizontal la zborul în urcare prin mărirea unghiului de incidență (v.), depășirea acestui unghi peste o anumită limită face ca aeronava să cadă brusc, cabrajul în apropierea solului fiind periculos. Mărirea unghiului de incidență se face lin și progresiv când se urmărește atingerea înălțimii și rapid pentru executarea unei figuri acrobatice sau a unei manevre de luptă.