11 definiții pentru cabotin


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cabotín, ~ă smf [At: ARDELEANU, D.179 / Pl: ~i, ~e / E: fr cabotin] 1 (În trecut, în Franța) Actor (sau actriță) ambulant(ă). 2 Actor (sau actriță) de valoare mediocră care urmărește obținerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust. 3 (Pex) Persoană care urmărește să obțină succese ușoare cu mijloace ieftine.

CABOTIN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. 1. Actor mediocru care urmărește succese ușoare prin mijloace facile; p. ext. persoană care încearcă să se remarce printr-o comportare teatrală. 2. (În trecut, în Franța) Actor ambulant. – Din fr. cabotin.

CABOTÍN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. 1. (în trecut, în Franța) Actor (sau actriță) ambulant(ă). 2. Actor (sau actriță) mediocru(ă) care urmărește obținerea de efecte teatrale cu mijloace facile, de prost gust; p. ext. persoană care urmărește să obțină succese ușoare prin mijloace ieftine. – Din fr. cabotin.

CABOTÍN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. Actor (sau actriță) fără talent, care, din vanitate și cu mijloace ieftine, urmărește succese ușoare. Actorul fără de talent, care n-a jucat decît roluri de ultima mînă... E cabotinul ratat. ARDELEANU, D. 179. Toată durerea și sărăcia disimulate sub haina strălucită a cabotinului... apărea în toată goliciunea ei. ANGHEL, PR. 120.

CABOTÍN, -Ă, cabotini, -e, s. m. și f. Actor (sau actriță) fără talent, p. ext. persoană care prin mijloace ieftine urmărește succese ușoare. – Fr. cabotin.

CABOTÍN, -Ă s.m. și f. Actor lipsit de talent (afectat și înfumurat); (p. ext.) cel care urmărește succese ușoare prin mijloace ieftine. [< fr. cabotin].

CABOTÍN, -Ă I. s. m. f. 1. (în trecut, în Franța) actor ambulant. 2. actor lipsit de talent. ◊ (p. ext.) cel care, prin voce, mimică, vocabular, urmărește să se facă remarcat. II. adj. prefăcut, fals, teatral. (< fr. cabotin)

CABOTÍN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) (în trecut, în Franța) Actor ambulant. 2) Actor mediocru; comediant fără talent. 3) fig. Persoană care caută să obțină succes prin mijloace ieftine. /<fr. cabotin

*cabotín m. (fr. cabotin, dim. d. cabot, actoraș). Fam. Actor prost. Comediant ambulant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cabotín s. m., pl. cabotíni

cabotín s. m., pl. cabotíni

Intrare: cabotin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cabotin
  • cabotinul
  • cabotinu‑
plural
  • cabotini
  • cabotinii
genitiv-dativ singular
  • cabotin
  • cabotinului
plural
  • cabotini
  • cabotinilor
vocativ singular
  • cabotinule
  • cabotine
plural
  • cabotinilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cabotin, -ă cabotin cabotină

  • 1. Actor mediocru care urmărește succese ușoare prin mijloace facile.
    surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Actorul fără de talent, care n-a jucat decît roluri de ultima mînă... E cabotinul ratat. ARDELEANU, D. 179.
      surse: DLRLC
    • Toată durerea și sărăcia disimulate sub haina strălucită a cabotinului... apărea în toată goliciunea ei. ANGHEL, PR. 120.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Persoană care încearcă să se remarce printr-o comportare teatrală.
      surse: DEX '09
  • 2. în trecut (În Franța) Actor ambulant.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: