castelan, ~ă smf [At: URECHE, ap. LET. I, 198/6 / V: cașt-, caștelean / Pl: ~i, ~e / E: lat castellanus, it castellano, pn kasztellan] 1 (Ist) Comandant al unui castel Si: (înv) burgrav, pârcălab, portar. 2 Proprietar al unui castel (1). 3 Administrator al unui castel (1).

*CASTELAN sm. 1 Posesorul sau guvernatorul unui castel întărit (odinioară) ¶ 2 Proprietarii unui castel (în ziua de astăzi) [it.].

CASTELAN, castelani, s. m. Cel care stăpînește un castel (1) și care locuiește acolo. Strecură în coburul din stîngă scrisoarea castelanului de Katowice. SADOVEANU, Z. C. 19.

CASTELAN, -Ă, castelani, -e, s. m. și f. Persoană care stăpînește un castel, care locuiește într-un castel. – Lat. lit. castellanus (it. castellano).

CASTELAN, -Ă s.m. și f. Proprietar, stăpîn al unui castel; locuitor al unui castel. ♦ Îngrijitor, administrator al unui castel. [Cf. lat. castellanus, it. castellano].

CASTELAN, -Ă s. m. f. proprietar, stăpân al unui castel; locuitor sau administrator al unui castel. (< lat. castellanus, it. castellano, pol. kasztellan)

CASTELAN ~ă (~i, ~e) m. și f. 1) Persoană care stăpânește sau locuiește într-un castel. 2) Persoană care administrează un castel. /<lat. castellanus, it. castellano

castelan m. 1. odinioară, cel ce comanda într’un castel: 2. azi, cel ce are un castel.

*castelán m. (după it. castellano și fr. châtelain). Stăpîn saŭ comandant al unuĭ castel în evu mediŭ. V. pîrcălab.

caștelean sm vz castelan

castelan s. m., pl. castelani

castelan s. m., pl. castelani

castelan s. m., pl. castelani