15 definiții pentru căzătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căzătúră sf [At: DOSOFTEI, PS. 33 / Pl: ~ri / E: cădea + -(ă)tură] 1 Cădere. 2 Necaz. 3 Nenorocire. 4 Deșeu. 5-6 (Dep) Om (sau animal) bătrân și neputincios Si: hodorog, tombateră. 7 Persoană ruinată. 8 (Lpl) Copaci rupți de vânt și căzuți unul peste altul, printre care cresc zmeurișuri. 9 (Fig) Persoană decăzută moral.

CĂZĂTÚRĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea. 2. Deșeu. 3. (Depr.) Om sau animal bătrân și neputincios; om degradat moralicește. 4. (Pop.) Porțiune dintr-o pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt. – Cădea + suf. -ătură.

CĂZĂTÚRĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea. 2. (La pl.) Deșeuri. 3. (Depr.) Om sau animal bătrân și neputincios; om degradat moralicește. 4. Porțiune de pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt. – Cădea + suf. -ătură.

CĂZĂTÚRĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea, cădere. Maican a căzut de pe scaunul lui din cușcă sub scenă și din căzătură a dat în friguri. CARAGIALE, O. I Scrîntitura vine din căzături. ȘEZ. III 175. 2. (Cu sens colectiv) Deșeuri. Pavel își șterse mîinile în căzătura de bumbac. V. ROM. decembrie 1950, 147. 3. (Depreciativ) Om sau animal bătrîn și neputincios. O căzătură de cal.

CĂZĂTÚRĂ, căzături, s. f. 1. Faptul de a cădea. 2. Deșeuri. 3. (Depr.) Om sau animal bătrân și neputincios. 4. Porțiune de pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt. – Din caz (prez. ind. al lui cădea) + suf. -(ă)tură.

CĂZĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A CĂDEA. 2) la pl. Parte care rămâne de la prelucrarea unei materii prime; deșeuri. 3) Om (sau animal) bătrân și ramolit. 4) fig. Om degradat moralicește. /a cădea + suf. ~ătură

căzătură f. 1. rezultatul căderii; 2. fig. ruină, casă veche, om bătrân; 3. vită slabă.

căzătúră f., pl. ĭ. Rezultatu saŭ felu căderiĭ: Am suferit o căzătură. Halal căzătură! Copac căzut: pădure plină de căzăturĭ. Iron. Om saŭ animal slab (hodorogit): baba asta e o căzătură. V. slăbitură, uscătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căzătúră s. f., g.-d. art. căzătúrii; pl. căzătúri

căzătúră s. f., g.-d. art. căzătúrii; pl. căzătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂZĂTÚRĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.

CĂZĂTÚRĂ s. 1. cădere. (A suferit o ~ ușoară.) 2. v. babalâc. 3. mortăciune, pieritură.

căzătu s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.

CĂZĂTU s. 1. cădere. (A suferit o ~ ușoară.) 2. babalîc, baccea, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (A ajuns o ~!) 3. mortăciune, pieritură. (O ~ de cal.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

căzătură, căzături s. f. 1. om bătrân și neputincios. 2. prostituată urâtă și alcoolică. 3. persoană decăzută; ratat.

Intrare: căzătură
căzătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căzătu
  • căzătura
plural
  • căzături
  • căzăturile
genitiv-dativ singular
  • căzături
  • căzăturii
plural
  • căzături
  • căzăturilor
vocativ singular
plural

căzătură

  • 1. Faptul de a cădea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cădere 2 exemple
    exemple
    • Maican a căzut de pe scaunul lui din cușcă sub scenă și din căzătură a dat în friguri. CARAGIALE, O. I 12.
      surse: DLRLC
    • Scrîntitura vine din căzături. ȘEZ. III 175.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pavel își șterse mîinile în căzătura de bumbac. V. ROM. decembrie 1950, 147.
      surse: DLRLC
  • 3. depreciativ Om sau animal bătrân și neputincios; om degradat moralicește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • O căzătură de cal.
      surse: DLRLC
  • 4. popular Porțiune dintr-o pădure bătrână, cu copacii doborâți de vânt.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Cădea + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09