CĂZĂCEÁSCĂ s. f. Numele unui dans național căzăcesc (caracterizat prin figuri care se joacă pe vine); melodia acestui dans. Lăutarii cîntau cu foc căzăceasca iute și măruntă și voinicii jucau plesnind din degete. SADOVEANU, O. I 166. Avea un mierloi care fluiera căzăceasca. CARAGIALE, N. S. 52.

CĂZĂCEÁSCĂ s. f. Numele unui dans național căzăcesc și melodia după care se execută. – Din cazac + suf. -ească.

căzăcească f. Mold. horă ce se joacă pe vine (introdusă de Cazaci).

căzăcesc, ~ească [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 247/7 / V: cazace~ / Pl: ~ești / E: cazac + -esc] 1-7 a Specific cazacilor (1-7). 8-14 a Care se referă la cazaci (1-7). 15-21 a Care provine de cazaci (1-7). 22-28 a Care aparține cazacilor (1-7). 29-35 a De cazaci (1-7). 36 sf Dans popular ucrainean, cu ritm moderat la început, apoi din ce în ce mai accelerat Si: cazacioc, cazaciucă. 37 Melodia după care se execută căzăceasca (36). 38 Dansul și melodia considerate împreună.

CĂZĂCÉSC, -EÁSCĂ, căzăcești, adj. De cazac, al cazacilor. Este vechiul ținut căzăcesc, locurile prin care au alergat eroii din «Taras-Bulba», descriși de Gogol. SAHIA, U.R.S.S. 95.

CĂZĂCÉSC, -EÁSCĂ, căzăcești, adj. Care aparține cazacilor, privitor la cazaci. – Din cazac + suf. -esc.

CĂZĂCEÁSCA f. 1) Dans popular căzăcesc. 2) Melodie după care se execută acest dans. /cazac + suf. ~ească

CĂZĂCÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru cazaci. /cazac + suf. ~esc

căzăcesc a. ce ține de Cazaci.

căzăcésc, -eáscă adj. De Cazac. S. f. Olt. Căzăceasca, un dans popular. (Vlah. Rom. Pit. 111).

!căzăceásca (dans) s. f. art., neart. căzăceáscă, g.-d. art. căzăcéștii

căzăcésc adj. m., f. căzăceáscă; pl. m. și f. căzăcéști

căzăceásca s. f. art.

căzăcésc adj. m., f. căzăceáscă; pl. m. și f. căzăcéști

CĂZĂCEÁSCĂ s. cazacioc, (reg.) cazacincă. (~ este un dans popular ucrainean.)

CĂZĂCEASCĂ s. cazacioc, (reg.) cazacincă. (~ este un dans popular ucrainean.)