cătușnică sf [At: LB / V: cătușnic sn, ~iță, cotușnic sn / Pl: ~ice / E: cătușă + -nic] (Bot) 1 Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante Si: iarbă-flocoasă, iarba-mâței, iarba-vântului, minta-mâței (Nepeta cataria). 2 Plantă erbacee meliferă, cu miros greu și cu flori albastre-violacee sau roșii Si: cătușă (9) (Ballota nigra). 3 (Bot; îc) ~-sălbatică Voronică (Marrubium vulgare). 4 (Bot; șîc ~-sălbatică) Unguraș (Marrubium peregrinum). 5 (Bot) Roiniță (Melissa officinalis).

CĂTUȘNICĂ (pl. -ci) sf. 🌿 1 Plantă cu miros aromatic pătrunzător, cu flori albe sau roșietice, pe dinăuntru cu puncte roșii; pisicile o caută foarte mult, se tăvălesc peste ea și o mănîncă cu mare poftă; numită și „iarba-mîței” „minta-mîței”, „iarbă-flocoasă” sau „iarba-vîntului” (Nepeta cataria) (🖼 987) ¶ 2 ~-SĂLBATICĂ = VORONIC, VORONICĂ [cătușă].

CĂTUȘNICĂ s. f. (Mold.) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu miros aromatic pătrunzător, cu flori albe sau roșiatice și cu proprietăți tonice excitante (Nepeta cataria). Nu se lasă pînă ce găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș; după aceea așază niște țepuși într-însul, îl freacă pe dinăuntru cu cătușnică... și cu alte buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238.

CĂTUȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice; are proprietăți tonice excitante (Nepeta cataria). – Din cătușă + suf. -nică.

CĂTUȘNICĂ ~ci f. Plantă erbacee meliferă, din familia labiatelor, cu flori roșii și miros plăcut, care conține uleiuri eterice și substanțe tanante. /cătușă + suf. ~nică

cătușnică f. plantă cu miros aromatic pătrunzător: pisicile o caută foarte mult și se tăvălesc pe ea și o mănâncă cu mare poftă (Nepeta cataria).

cătúșnică f., pl. ĭ (d. cătușă). O plantă erbacee labiată cu miros aromatic (népeta cataria). E tonică, excitantă și stomahică. Pisicile o miroase cu plăcere, o mănîncă și se tăvălesc pe ĭa. – În Vs. = „melisă”. V. pelungoasă.

cătușnic sn vz cătușnică

cătușniță¹ sf vz cătușnică

cotușnic sn vz cătușnică

FLOCOS adj. 1 Cu floace multe, lînos, mițos, cu păr des și moale: cîine ~ (🖼 2139); sta așezată pe velința flocoasă d’a-dreapta bolovanului ODOB. ¶ 2 🌿 IARBĂ-FLOCOASĂ CĂTUȘNICĂ și TALPA-GÎȘTEI 2 ¶ 3 🌿 BURETE-FLOCOS 👉 BURETE. II. FLOCOASĂ sf. 🌿 MĂTURI (Sorghum vulgare) [lat. floccosus].

cătușnică (reg.) s. f., g.-d. art. cătușnicii; pl. cătușnici

cătușnică (reg.) s. f., g.-d. art. cătușnicii; pl. cătușnici

cătușnică s. f., g.-d. art. cătușnicii; pl. cătușnici

CĂTUȘNICĂ s. (BOT.; Nepeta cataria) (reg.) iarba-mâței, iarba-vântului, iarbă-flocoasă, minta-mâței.

CĂTUȘNICĂ s. v. melisă, roiniță.

cătușnică s. v. MELISĂ. ROINIȚĂ.

CĂTUȘNICĂ s. (BOT.; Nepeta cataria) (reg.) iarba-mîței, iarba-vîntului, iarbă-flocoasă, minta-mîței.