12 definiții pentru cătușnică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cătușnică sf [At: LB / V: cătușnic sn, ~iță, cotușnic sn / Pl: ~ice / E: cătușă + -nic] (Bot) 1 Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante Si: iarbă-flocoasă, iarba-mâței, iarba-vântului, minta-mâței (Nepeta cataria). 2 Plantă erbacee meliferă, cu miros greu și cu flori albastre-violacee sau roșii Si: cătușă (9) (Ballota nigra). 3 (Bot; îc) ~-sălbatică Voronică (Marrubium vulgare). 4 (Bot; șîc ~-sălbatică) Unguraș (Marrubium peregrinum). 5 (Bot) Roiniță (Melissa officinalis).

CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria).Cătușă + suf. -nică.

CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria).Cătușă + suf. -nică.

CĂTÚȘNICĂ s. f. (Mold.) Plantă erbacee din familia labiatelor, cu miros aromatic pătrunzător, cu flori albe sau roșiatice și cu proprietăți tonice excitante (Nepeta cataria). Nu se lasă pînă ce găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș; după aceea așază niște țepuși într-însul, îl freacă pe dinăuntru cu cătușnică... și cu alte buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238.

CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice; are proprietăți tonice excitante (Nepeta cataria). – Din cătușă + suf. -nică.

CĂTÚȘNICĂ ~ci f. Plantă erbacee meliferă, din familia labiatelor, cu flori roșii și miros plăcut, care conține uleiuri eterice și substanțe tanante. /cătușă + suf. ~nică

cătúșnică f., pl. ĭ (d. cătușă). O plantă erbacee labiată cu miros aromatic (népeta cataria). E tonică, excitantă și stomahică. Pisicile o miroase cu plăcere, o mănîncă și se tăvălesc pe ĭa. – În Vs. = „melisă”. V. pelungoasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cătúșnică (reg.) s. f., g.-d. art. cătúșnicii; pl. cătúșnici

cătúșnică s. f., g.-d. art. cătúșnicii; pl. cătúșnici


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂTÚȘNICĂ s. (BOT.; Nepeta cataria) (reg.) iarba-mâței, iarba-vântului, iarbă-flocoasă, minta-mâței.

CĂTÚȘNICĂ s. v. melisă, roiniță.

CĂTUȘNICĂ s. (BOT.; Nepeta cataria) (reg.) iarba-mîței, iarba-vîntului, iarbă-flocoasă, minta-mîței.

cătușnică s. v. MELISĂ. ROINIȚĂ.

Intrare: cătușnică
cătușnică substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătușnică
  • cătușnica
plural
  • cătușnici
  • cătușnicile
genitiv-dativ singular
  • cătușnici
  • cătușnicii
plural
  • cătușnici
  • cătușnicilor
vocativ singular
plural

cătușnică Nepeta

  • 1. regional Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Nu se lasă pînă ce găsește un buștihan putregăios, îl scobește cu ce poate și-i face urdiniș; după aceea așază niște țepuși într-însul, îl freacă pe dinăuntru cu cătușnică... și cu alte buruiene mirositoare și prielnice albinelor. CREANGĂ, P. 238.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cătușă + sufix -nică.
    surse: DEX '98 DEX '09