5 definiții pentru cătrănitură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cătrănitúră sf [At: SLAVICI, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: cătrăni + -tură] 1-6 Cătrănire (1-6). 7 (Ccr) Obiect foarte murdar de catran. 8 (Pex) Obiect negru. 9-10 (Ccr; fig) Băutură (prea tare) (sau cu gust amar).

CĂTRĂNITÚRĂ, cătrănituri, s. f. Cătrănire. – Cătrăni + suf. -tură.

CĂTRĂNITÚRĂ, cătrănituri, s. f. Cătrănire. – Cătrăni + suf. -tură.

CĂTRĂNITÚRĂ, cătrănituri, s. f. Cătrănire. – Din cătrăni + suf. -(i)tură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cătrănitúră (rar) (că-tră-) s. f., g.-d. art. cătrănitúrii; pl. cătrănitúri

cătrănitúră s. f. (sil. -tră-), g.-d. art. cătrănitúrii; pl. cătrănitúri

Intrare: cătrănitură
cătrănitură substantiv feminin
  • silabație: că-tră-
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătrănitu
  • cătrănitura
plural
  • cătrănituri
  • cătrăniturile
genitiv-dativ singular
  • cătrănituri
  • cătrăniturii
plural
  • cătrănituri
  • cătrăniturilor
vocativ singular
plural

cătrănitură

etimologie:

  • Cătrăni + sufix -tură.
    surse: DEX '98 DEX '09