6 definiții pentru cătărămuță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂTĂRĂMÚȚĂ, cătărămuțe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui cataramă.Cataramă + suf. -uță.

cătărămúță sf [At: LB / Pl: ~țe / E: cataramă + -uță] 1-8 (Șhp) Cataramă (1-2) (mică).

CĂTĂRĂMÚȚĂ, cătărămuțe, s. f. Diminutiv al lui cataramă.Cataramă + suf. -uță.

CĂTĂRĂMÚȚĂ, cătărămuțe, s. f. Diminutiv al lui cataramă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cătărămúță (rar) s. f., g.-d. art. cătărămúței; pl. cătărămúțe

cătărămúță s. f., g.-d. art. cătărămúței; pl. cătărămúțe

Intrare: cătărămuță
cătărămuță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătărămuță
  • cătărămuța
plural
  • cătărămuțe
  • cătărămuțele
genitiv-dativ singular
  • cătărămuțe
  • cătărămuței
plural
  • cătărămuțe
  • cătărămuțelor
vocativ singular
plural

cătărămuță

  • 1. rar Diminutiv al lui cataramă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Cataramă + sufix -uță.
    surse: DEX '98 DEX '09