opțiuni

2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Cătană + suf. -ioară.

CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Cătană + suf. -ioară.

cătănioáră sf [At: H XVIII, 27 / Pl: ~re / E: cătană + -ioară] (Reg) 1-4 (Șhp) Cătană (1) (în primul an de stagiu militar) Si: cătăniță (1-4), cătănuță (1-4). 5 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Bot; reg; lpl) Surguci (Consolida ajacis).

CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. Cătăniță. Vai, sărace cătănioare. Că n-au nici o sărbătoare, Numai pușca pe spinare. HODOȘ, P. P. 221. – Pronunțat: -nion-.

CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. [Pr.: -nioa-] – Din cătană + suf. -ioară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cătănioáră (reg.) (-nioa-) s. f., g.-d. art. cătănioárei; pl. cătănioáre

cătănioáră s. f. (sil. -nioa-), g.-d. art. cătănioárei; pl. cătănioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂTĂNIOÁRE s. pl. v. surguci.

cătănioare s. pl. v. SURGUCI.

CĂTĂNIOÁRĂ s. v. soldățel.

cătanioară s. v. SOLDĂȚEL.

Intrare: cătănioare
cătănioare substantiv feminin
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • cătănioare
  • cătănioarele
genitiv-dativ singular — —
plural
  • cătănioare
  • cătănioarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cătănioară
  • silabație: -nioa-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătănioară
  • cătănioara
plural
  • cătănioare
  • cătănioarele
genitiv-dativ singular
  • cătănioare
  • cătănioarei
plural
  • cătănioare
  • cătănioarelor
vocativ singular
  • cătănioară
  • cătănioaro
plural
  • cătănioarelor

cătănioară

etimologie:

  • Cătană + sufix -ioară.
    surse: DEX '98 DEX '09