2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cătănioáră sf [At: H XVIII, 27 / Pl: ~re / E: cătană + -ioară] (Reg) 1-4 (Șhp) Cătană (1) (în primul an de stagiu militar) Si: cătăniță (1-4), cătănuță (1-4). 5 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 6 (Bot; reg; lpl) Surguci (Consolida ajacis).

CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Cătană + suf. -ioară.

CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. – Cătană + suf. -ioară.

CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. Cătăniță. Vai, sărace cătănioare. Că n-au nici o sărbătoare, Numai pușca pe spinare. HODOȘ, P. P. 221. – Pronunțat: -nion-.

CĂTĂNIOÁRĂ, cătănioare, s. f. (Reg.) Cătăniță. [Pr.: -nioa-] – Din cătană + suf. -ioară.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cătănioáră (reg.) (-nioa-) s. f., g.-d. art. cătănioárei; pl. cătănioáre

cătănioáră s. f. (sil. -nioa-), g.-d. art. cătănioárei; pl. cătănioáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂTĂNIOÁRE s. pl. v. surguci.

cătănioare s. pl. v. SURGUCI.

CĂTĂNIOÁRĂ s. v. soldățel.

Intrare: cătănioare
cătănioare substantiv feminin
substantiv feminin (F168)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • cătănioare
  • cătănioarele
genitiv-dativ singular
plural
  • cătănioare
  • cătănioarelor
vocativ singular
plural
Intrare: cătănioară
  • silabație: -nioa-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cătănioa
  • cătănioara
plural
  • cătănioare
  • cătănioarele
genitiv-dativ singular
  • cătănioare
  • cătănioarei
plural
  • cătănioare
  • cătănioarelor
vocativ singular
  • cătănioa
  • cătănioaro
plural
  • cătănioarelor

cătănioară

etimologie:

  • Cătană + sufix -ioară.
    surse: DEX '98 DEX '09