2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căscărí vi [At: RETEGANUL, P. V. 60 / Pzi: ~résc / E: căsca sau căscare] (Cu sens frecventativ) A căsca (10).

căscare sf [At: GCR II, 341 / V: cășgá~ / Pl: ~cări / E: căsca] 1 Deschidere a gurii (pentru a vorbi, pentru a striga, pentru a mânca etc.). 2 Deschidere a gurii, printr-o inspirație adâncă, urmată de o expirație prelungită, care trădează starea (de oboseală, de plictiseală, dar, mai des, de somnolență) în care se află o ființă. 3 Întredeschidere a unei uși, a unei ferestre etc. 4 (Îvr; d. oameni) Strigare. 5 (Înv) Râvnire. 6 (D. obiecte) Crăpare. 7 (D. nuci) Plesnire.

CĂSCÁRE s. f. Căscat1 (2). – V. căsca.

CĂSCÁRE s. f. Căscat1. – V. căsca.

CĂSCÁRE s. f. Căscat1. – V. căsca.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căscáre s. f., g.-d. art. căscắrii

căscáre s. f., g.-d. art. căscării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂSCÁRE s. 1. v. deschidere. 2. v. holbare.

CĂSCARE s. 1. căscat, deschidere. (~ a gurii.) 2. bulbucare, holbare, mărire, umflare, zgîire, zgîit, (pop. și fam.) belire, bleojdire, (pop.) boboșare, boldire. (~ a ochilor.)

Intrare: căscări
căscări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: căscare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căscare
  • căscarea
plural
  • căscări
  • căscările
genitiv-dativ singular
  • căscări
  • căscării
plural
  • căscări
  • căscărilor
vocativ singular
plural

căscare

etimologie:

  • vezi căsca
    surse: DEX '98 DEX '09