2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRVUNÁR, cărvunari, s. m. (La pl.) Nume dat, prin asociație cu carbonarii italieni, elementelor progresiste care au inițiat, la începutul sec. XIX, în Țara Românească și în Moldova, o mișcare reformatoare, reprezentând interesele boierilor liberali și ale negustorilor; (și la sg.) membru al acestei mișcări. – Cf. it. carbonaro.

CĂRVUNÁR, cărvunari, s. m. (La pl.) Nume dat, prin asociație cu carbonarii italieni, elementelor progresiste care au inițiat, la începutul sec. XIX, în Țara Românească și în Moldova, o mișcare reformatoare, reprezentând interesele boierilor liberali și ale negustorilor; (și la sg.) membru al acestei mișcări. – Cf. it. carbonaro.

cărvunár sm [At: DEX / Pl: ~i / E: cf it carbonaro] 1 (Lpl) Elemente progresiste care au inițiat, la începutul sec. XIX, în Țara Românească și în Moldova, o mișcare reformatoare, reprezentând interesele boierilor liberali și ale negustorilor. 2 Membru al cărvunarilor (1)

CĂRVUNÁR s. m. v. carbonar.

CĂRVUNÁR ~i m. (în Moldova și în Țara Românească) Participant la mișcarea reformatoare ce reprezenta interesele boierimii liberale și ale negustorilor. /cf. it. carbonaro

CARBONÁR, carbonari, s. m. Membru al unei societăți revoluționare secrete din Italia, care a luptat la începutul sec. XIX pentru unificarea și independența țării. – Din it. carbonaro.

carbonár sm [At: SADOVEANU, N. F. 120 / V: (înv) căr~, cărvunár / Pl: ~i / E: it carbonaro] Membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care a luptat, la începutul sec. al XIX-lea, împotriva dominației străine și pentru unitatea Italiei. corectată

CARBONÁR, carbonari, s. m. Membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care a luptat la începutul sec. XIX împotriva asupririi străine și pentru unitatea Italiei. – Din it. carbonaro.

CARBONÁR, carbonari, s. m. Membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia la începutul secolului al XIX-lea, care lupta împotriva asupririi străine și pentru unitatea Italiei. Părerea mea era că un tînăr care pleacă noaptea de-acasă s-o fi ducînd la o întrunire de carbonari. SADOVEANU, N. F. 138. – Variantă: cărvunár s. m.

CARBONÁR, carbonari, s. m. Membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care a luptat la începutul sec. al XIX-lea împotriva asupririi străine și pentru unitatea Italiei. [Var.: cărvunár s. m.] – It. carbonaro.

CARBONÁR s.m. Membru al unei organizații revoluționare secrete de la începutul sec. XIX din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru independența și unificarea Italiei. [< it. carbonaro].

CARBONÁR s. m. membru al unei organizații revoluționare secrete din Italia, care lupta pentru izbânda ideilor liberale, pentru eliberarea și unificarea Italiei. (< it. carbonaro)

CARBONÁR ~i m. (în Italia la începutul sec. XIX) Membru al organizației revoluționare „Carbonia” care lupta pentru eliberarea și unificarea țării. /<it. carbonaro

*carbonár m. (it. carbonaro, cărbunar fiind-că la început eĭ se adunaŭ în pădurĭ). Adept al carbonarizmuluĭ supt pretext că face cărbunĭ. Fig. Democrat prea înaintat. – Și cărvunar (ngr. karvunáris).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărvunár s. m., pl. cărvunári

cărvunár s. m., pl. cărvunári

Intrare: cărvunar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărvunar
  • cărvunarul
  • cărvunaru‑
plural
  • cărvunari
  • cărvunarii
genitiv-dativ singular
  • cărvunar
  • cărvunarului
plural
  • cărvunari
  • cărvunarilor
vocativ singular
  • cărvunarule
  • cărvunare
plural
  • cărvunarilor
Intrare: carbonar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • carbonar
  • carbonarul
  • carbonaru‑
plural
  • carbonari
  • carbonarii
genitiv-dativ singular
  • carbonar
  • carbonarului
plural
  • carbonari
  • carbonarilor
vocativ singular
  • carbonarule
  • carbonare
plural
  • carbonarilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărvunar
  • cărvunarul
  • cărvunaru‑
plural
  • cărvunari
  • cărvunarii
genitiv-dativ singular
  • cărvunar
  • cărvunarului
plural
  • cărvunari
  • cărvunarilor
vocativ singular
  • cărvunarule
  • cărvunare
plural
  • cărvunarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cărvunar

  • 1. (la) plural Nume dat, prin asociație cu carbonarii italieni, elementelor progresiste care au inițiat, la începutul secolului XIX, în Țara Românească și în Moldova, o mișcare reformatoare, reprezentând interesele boierilor liberali și ale negustorilor.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. (la) singular Membru al acestei mișcări.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

carbonar cărvunar

  • 1. Membru al unei societăți revoluționare secrete din Italia, care a luptat la începutul secolului XIX pentru unificarea și independența țării.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Părerea mea era că un tînăr care pleacă noaptea de-acasă s-o fi ducînd la o întrunire de carbonari. SADOVEANU, N. F. 138.
      surse: DLRLC

etimologie: