9 definiții pentru cărucioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărucioáră sf [At: ISPIRESCU, L. 188 / P: ~cioá~ / Pl: ~re / E: căruță + -ioară] 1-2 (Șhp) Căruță (1) (mică).

CĂRUCIOÁRĂ, cărucioare, s. f. (Rar) Diminutiv al lui căruță.Căruță + suf. -ioară.

CĂRUCIOÁRĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță.Căruță + suf. -ioară.

CĂRUCIOÁRĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță. La cererea lui Mihai, cărucioara ocoli așezările Podenilor și se lăsă spre dreapta, pe drumul cîmpului dinspre Pănoiu. MIHALE, O. 454. Iată, o cărucioară, fără să fie trasă de cai, veni. ISPIRESCU, L. 188.

CĂRUCIOÁRĂ, cărucioare, s. f. Diminutiv al lui căruță.

cărucioară f. căruță mică și ușoară (mai ales de poștă).

cărucĭoáră (oa dift.) f., pl. e. Căruță mică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărucioáră (rar) (-cioa-) s. f., g.-d. art. cărucioárei; pl. cărucioáre

cărucioáră s. f., g.-d. art. cărucioárei; pl. cărucioáre

Intrare: cărucioară
cărucioară substantiv feminin
  • silabație: -cioa-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărucioa
  • cărucioara
plural
  • cărucioare
  • cărucioarele
genitiv-dativ singular
  • cărucioare
  • cărucioarei
plural
  • cărucioare
  • cărucioarelor
vocativ singular
plural

cărucioară

  • 1. rar Diminutiv al lui căruță.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • La cererea lui Mihai, cărucioara ocoli așezările Podenilor și se lăsă spre dreapta, pe drumul cîmpului dinspre Pănoiu. MIHALE, O. 454.
      surse: DLRLC
    • Iată, o cărucioară, fără să fie trasă de cai, veni. ISPIRESCU, L. 188.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Căruță + sufix -ioară.
    surse: DEX '98 DEX '09