10 definiții pentru cărucean


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căruceán sn [At: RETEGANUL, P. I, 2 / Pl: ~ene / E: căruț + -ean] 1-2 (Șhp) Căruț (1-2).

CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. (Rar) Căruț (1). – Căruț + suf. -ean.

CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Căruț + suf. -can.

CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț1. Unde ai mai văzut tu muierile mergînd la pădure, după un cărucean de lemne, cu bărbat cu tot? RETEGANUL, P. I 2.

CĂRUCEÁN, cărucene, s. n. Căruț (1). – Din căruț + suf. -ean.

CĂRUCEÁN ~éne n. 1) Cărucior de copii. 2) v. CĂRUȚ. /căruț + suf. ~ean


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căruceán (rar) s. n., pl. cărucéne

căruceán s. n., pl. cărucéne


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRUCEÁN s. v. cărucior, căruț, landou, trăsurică.

cărucean s. v. CĂRUCIOR. CĂRUȚ. LANDOU. TRĂSURICĂ.

Intrare: cărucean
cărucean substantiv neutru
substantiv neutru (N5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărucean
  • căruceanul
  • căruceanu‑
plural
  • cărucene
  • cărucenele
genitiv-dativ singular
  • cărucean
  • căruceanului
plural
  • cărucene
  • cărucenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cărucean

etimologie:

  • Căruț + sufix -ean.
    surse: DEX '09