opțiuni

12 definiții pentru cărturărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărturărie sf [At: (ante 1618) GCR I, 51/21 / V: (înv) ~ulărie, ~rătulărie / E: cărturar + -ie] 1 (Rar) Învățătură. 2 (Nob) Patima jocului de cărți Si: cartoforie.

CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Cărturar + suf. -ie.

CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Cărturar + suf. -ie.

CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. Apucă-te de cărturărie! CREANGĂ, A. 123.

CĂRTURĂRÍE s. f. (Rar) Învățătură, erudiție. – Din cărturar + suf. -ie.

CĂRTURĂRÍE f. rar Cunoștințe vaste. [Art. cărturăria; G.-D. cărturăriei; Sil. -ri-e] /cărturar + suf. ~ie

cărturărie f. învățătură, știință: apucă-te de cărturărie CR.

cărturăríe f. Învățătură, studiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărturăríe (rar) s. f., art. cărturăría, g.-d. cărturăríi, art. cărturăríei

cărturăríe s. f., art. cărturăría, g.-d. art. cărturăríei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRTURĂRÍE s. v. carte, cultură, cunoștințe, instrucție, învățătură, pregătire, studii.

cărturărie s. v. CARTE. CULTURĂ. CUNOȘTINȚE. INSTRUCȚIE. ÎNVĂȚĂTURĂ. PREGĂTIRE. STUDII.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cărturăríe, cărturării, s.f. – (înv.) Învățătură, știință. – Din cărturar (< ngr. hartulários „secretar, condeier”, Densusianu, DA, DEX) + suf. -ie (DEX, DLRM, MDA).

Intrare: cărturărie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărturărie
  • cărturăria
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cărturării
  • cărturăriei
plural — —
vocativ singular —
plural —

cărturărie

etimologie:

  • Cărturar + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09