opțiuni

2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărnosit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: cărnosi] (Pop; d. piei) Cu resturile de carne îndepărtate, înainte de tăbăcire Si: cărnuit2.

cărnosit1 sn [At: MDA ms / P: ~uri / E: cărnosi] Cărnosire.

cărnosi vt [At: I. IONESCU, M. 698 / V: câr- / Pzi: ~sésc / E: cărnos] (Pop) A îndepărta resturile de carne de pe o bucată de piele, înainte de tăbăcire Si: a cărnui.

cârnosi2 v vz cărnosi

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcire. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.

CÂRNOSÍ2 vb. IV v. cărnosi.

CÂRNOSÍ2 vb. IV v. cărnosi.

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. [Var.: cârnosí vb. IV] – Din cărnos.

CÎRNOSÍ, cîrnosesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A sfîșia, a face bucăți. De i-ar împinge păcatul să-mi deschidă ușa, halal să-mi fie! Știu că i-aș cîrnosi și i-aș jumuli. CREANGĂ, P. 21. 2. (În industria tăbăcăriei) A prepara o piele, curățind-o de carne. (Refl. pas.) [Pieile] se cîrnosesc, adecă se curăță de toată carnea ce a putut rămînea pre dînsele la jupuitul vitei. I. IONESCU, M. 698.

CĂRNOSÍ, cărnosesc, vb. IV. Tranz. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie. – Din carne.

A CÂRNOSÍ ~ésc tranz. 1) rar A rupe în bucăți (cu mâinile, cu colții, cu ghearele etc.); a sfâșia; a sfârteca. 2) (piei de animale) A pregăti pentru tăbăcit, înlăturând rămășițele de carne. /Orig. nec.

cărnosésc v. tr. (d. carne). Rar. Jupoĭ, curăț de carne, sfîrtic. Refl. Mă hîrjonesc.

cîrnosésc v. tr. (d. carne). Est. Ĭaŭ carnea (de pe o pele răzuind-o). Sfîșiĭ, mănînc carnea de pe (ca lupu oile). Pișc, cĭupesc în glumă. Și cărn-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărnosí/cârnosí2 (a ~) (a îndepărta carnea) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 să cărnoseáscă/să cârnoseáscă

cârnosí2 (a îndepărta carnea) v. cărnosí

cărnosí/cârnosí (ind. piel.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cărnosésc/cârnosésc, imperf. 3 sg. cărnoseá/cârnoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. cărnoseáscă/cârnoseáscă

cârnosí (ind. piel.) v. cărnosi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRNOSÍ vb. v. descărna.

CĂRNOSI vb. a descărna, a șerui, (reg.) a cărnui. (~ pieile, în tăbăcărie.)

Intrare: cărnosit
cărnosit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărnosit
  • cărnositul
  • cărnositu‑
  • cărnosită
  • cărnosita
plural
  • cărnosiți
  • cărnosiții
  • cărnosite
  • cărnositele
genitiv-dativ singular
  • cărnosit
  • cărnositului
  • cărnosite
  • cărnositei
plural
  • cărnosiți
  • cărnosiților
  • cărnosite
  • cărnositelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: cărnosi / cârnosi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cărnosi
  • cărnosire
  • cărnosit
  • cărnositu‑
  • cărnosind
  • cărnosindu‑
 singular plural
  • cărnosește
  • cărnosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cărnosesc
 (să)
  • cărnosesc
  • cărnoseam
  • cărnosii
  • cărnosisem
a II-a (tu)
  • cărnosești
 (să)
  • cărnosești
  • cărnoseai
  • cărnosiși
  • cărnosiseși
a III-a (el, ea)
  • cărnosește
 (să)
  • cărnosească
  • cărnosea
  • cărnosi
  • cărnosise
plural I (noi)
  • cărnosim
 (să)
  • cărnosim
  • cărnoseam
  • cărnosirăm
  • cărnosiserăm
  • cărnosisem
a II-a (voi)
  • cărnosiți
 (să)
  • cărnosiți
  • cărnoseați
  • cărnosirăți
  • cărnosiserăți
  • cărnosiseți
a III-a (ei, ele)
  • cărnosesc
 (să)
  • cărnosească
  • cărnoseau
  • cărnosiră
  • cărnosiseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cârnosi
  • cârnosire
  • cârnosit
  • cârnositu‑
  • cârnosind
  • cârnosindu‑
 singular plural
  • cârnosește
  • cârnosiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cârnosesc
 (să)
  • cârnosesc
  • cârnoseam
  • cârnosii
  • cârnosisem
a II-a (tu)
  • cârnosești
 (să)
  • cârnosești
  • cârnoseai
  • cârnosiși
  • cârnosiseși
a III-a (el, ea)
  • cârnosește
 (să)
  • cârnosească
  • cârnosea
  • cârnosi
  • cârnosise
plural I (noi)
  • cârnosim
 (să)
  • cârnosim
  • cârnoseam
  • cârnosirăm
  • cârnosiserăm
  • cârnosisem
a II-a (voi)
  • cârnosiți
 (să)
  • cârnosiți
  • cârnoseați
  • cârnosirăți
  • cârnosiserăți
  • cârnosiseți
a III-a (ei, ele)
  • cârnosesc
 (să)
  • cârnosească
  • cârnoseau
  • cârnosiră
  • cârnosiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cărnosi / cârnosi cărnosit cârnosi

  • 1. A îndepărta resturile de carne de pe dosul unei piei, înainte de tăbăcărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: cărnui descărna șerui un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv [Pieile] se cîrnosesc, adecă se curăță de toată carnea ce a putut rămînea pre dînsele la jupuitul vitei. I. IONESCU, M. 698.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cărnos
    surse: DEX '09 DEX '98
  • carne
    surse: DLRM
  • surse: NODEX