CORHAN, corhani, s. m. Insectă mică, de culoare galbenă-roșiatică, ce trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Blatta germanica); șvab. – Et. nec.

corhan¹ sn [At: PORUCIC, E. 470 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Piatră de construcție, ușor de cioplit.

corhan² sm [At: MARIAN, INS. 490 / Pl: ~i / E: ns cf torhan] (Ent) Insectă mică de culoare galbenă, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Blatta germanica).

corhan³ sn [At: PORUCIC, E. 28 / E: ns cf corhana] (Reg) Urcuș abrupt.

CORHAN, corhani, s. m. Insectă mică, de culoare galben-roșiatică, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Blatta germanica); șvab. – Et. nec.

CORHAN ~i m. pop. Insectă nocturnă brun-roșcată, care trăiește mai ales prin bucătării și se hrănește cu produse alimentare; gândac de bucătărie; șvab; libarcă. /Orig. nec.

cărhan sm vz corhan

corhan¹ (insectă) s. m., pl. corhani

corhan² (piatră) s. n., pl. corhane

corhan (insectă) s. m., pl. corhani

corhan s. m., pl. corhani

CORHAN s. v. șvab.

CORHAN s. (ENTOM.; Phyllodromia germanica) libarcă, rus, șvab, (reg.) colțan, prus, tarhan.

corhán, s.n. v. corhă.

corhan, s.n. – v. corhă.