8 definiții pentru cărțișoară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRȚIȘOÁRĂ, cărțișoare, s. f. (Rar) Cărticea (1). – Carte + suf. -ișoară.

CĂRȚIȘOÁRĂ, cărțișoare, s. f. (Rar) Cărticea (1). – Carte + suf. -ișoară.

cărțișoáră sf [At: TEODORESCU, P. P. 441 / V: ~rti~ / E: carte + -ișoară] 1-2 (Rar; șhp) Cărticea (1-2).

CĂRȚIȘOÁRĂ, cărțișoare, s. f. (Rar) Cărticică. Carțișoarele Șă-mi dați, Că sînt de la-mpărăție, Cărți scrise pentru domnie. TEODORESCU, P. P. 441.

CĂRȚIȘOÁRĂ, cărțișoare,[1] s. f. (Rar) Cărticea (1). – Din carte + suf. -iș-oară. modificată

  1. În original figurează CĂRTIȘOARĂ, cărtișoare, dar plasarea alfabetică (după CĂRTURĂRIE), precum și celelalte surse ne fac să considerăm incorectă această formă. — gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărțișoáră (rar) s. f., g.-d. art. cărțișoárei; pl. cărțișoáre

cărțișoáră s. f., g.-d. art. cărțișoárei; pl. cărțișoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRȚIȘOÁRĂ s. v. cărticea, cărticică, cărțulie.

cărțișoa s. v. CĂRTICEA. CĂRTICICĂ.

Intrare: cărțișoară
cărțișoară substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărțișoa
  • cărțișoara
plural
  • cărțișoare
  • cărțișoarele
genitiv-dativ singular
  • cărțișoare
  • cărțișoarei
plural
  • cărțișoare
  • cărțișoarelor
vocativ singular
plural

cărțișoară

etimologie:

  • Carte + sufix -ișoară.
    surse: DEX '98 DEX '09