10 definiții pentru cărătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂRĂTÚRĂ, cărături, s. f. Acțiunea de a căra; transport. ♦ (Concr.) Cantitate dintr-o povară, cât se poate căra o dată (cu căruța, cu carul etc.). – Căra + suf. -ătură.
CĂRĂTÚRĂ, cărături, s. f. Acțiunea de a căra; transport. ♦ (Concr.) Cantitate dintr-o povară, cât se poate căra o dată (cu căruța, cu carul etc.). – Căra + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cărătúră sf [At: (a. 1813) URICARIUL I, 198/22 / Pl: ~ri / E: căra + -ătură] 1 Transport. 2 (Cer) Cantitate dintr-o povară care se poate căra o dată (cu căruța, cu carul etc.).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRĂTÚRĂ, cărături, s. f. Acțiunea de a căra; transport. Le scriau ta terfelogul logofeției atîtea cărături de la pădure. SADOVEANU, N. F. 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRĂTÚRĂ, cărături, s. f. Acțiunea de a căra; transport. ♦ (Concr.) Cantitate dintr-o povară, câtă se poate căra o dată (cu căruța, cu carul etc.).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cărătură f. lucru cărat, transport.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărătúră f., pl. ĭ. Rezultatu căratuluĭ, transport: treĭ cărăturĭ de lemne. V. dusoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
cărătúră s. f., g.-d. art. cărătúrii; pl. cărătúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărătúră s. f., g.-d. art. cărătúrii; pl. cărătúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
CĂRĂTÚRĂ s. v. transport.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂRĂTURĂ s. transport. (Prima ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cărătură
- 1. Acțiunea de a căra.exemple
- Le scriau la terfelogul logofeției atîtea cărături de la pădure. SADOVEANU, N. F. 9.surse: DLRLC
- surse: DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- Căra + sufix -ătură.surse: DEX '98 DEX '09