3 definiții pentru cărărea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărăreá sf [At: TEODORESCU, P. P. 478 / Pl: ~ele / E: cărare + -ea] 1-2 (Rar; șhp) Cărăruie (1-2).

CĂRĂREÁ, cărărele, s. f. Cărărușă. Tu, pînzuca mea. Să te faci o cărărea, Să mă duc la sora mea, S-o aduc la maica mea. RETEGANUL, P. IV 67. Frunză verde mieșunea, Hai, doamne, măria-ta, Știu ascunsă cărărea Printre stînci, strîmtă vîlcea, Să nu simtă pasărea. TEODORESCU, P. P. 478.

CĂRĂREÁ, cărărele, s. f. Cărăruie. – Din cărare + suf. -ea.

Intrare: cărărea
cărărea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărărea
  • cărăreaua
plural
  • cărărele
  • cărărelele
genitiv-dativ singular
  • cărărele
  • cărărelei
plural
  • cărărele
  • cărărelelor
vocativ singular
plural

cărărea

  • exemple
    • Tu, pînzuca mea, Să te faci o cărărea, Să mă duc la sora mea, S-o aduc la maica mea. RETEGANUL, P. IV 67.
      surse: DLRLC
    • Frunză verde micșunea, Hai, doamne, măria-ta, Știu ascunsă cărărea Printre stînci, strîmtă vîlcea, Să nu simtă pasărea. TEODORESCU, P. P. 478.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cărare + sufix -ea.
    surse: DLRM