7 definiții pentru cărărat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂRĂRÁT, -Ă, cărărați, -te, adj. (Rar) Cu multe cărări. – Cărare + suf. -at.

CĂRĂRÁT, -Ă, cărărați, -te, adj. (Rar) Cu multe cărări. – Cărare + suf. -at.

cărărat, ~ă a [At: LM / V: (reg) ~rar~, ~ă / Pl: ~ați, ~e / E: cărăra] (Rar) 1 Cu multe cărări. 2 (D. pielea unor animale și îndeosebi despre cal) Dungat. 3 (D. mers) Clătinat.

CĂRĂRÁT, -Ă, cărărați, -te, adj. (Rar) Cu (multe) cărări. Ușor ca însuși cerbul pășește vînătorul Pe coama cărărată piciorului de munte. ODOBESCU, S. III 87.

CĂRĂRÁT, -Ă, cărărați, -te, adj. (Rar) Cu multe cărări. – Din cărare + suf. -at.

cărărát, -ă adj. (d. cărare). Munt. Vărgat, dungat cînd ar trebui să fie omogen (vorbind de o stofă).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărărát adj. m., pl. cărăráți; f. cărărátă, pl. cărăráte

cărărát adj. m., pl. cărăráți; f. sg. cărărátă, pl. cărăráte

Intrare: cărărat
cărărat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărărat
  • cărăratul
  • cărăratu‑
  • cărăra
  • cărărata
plural
  • cărărați
  • cărărații
  • cărărate
  • cărăratele
genitiv-dativ singular
  • cărărat
  • cărăratului
  • cărărate
  • cărăratei
plural
  • cărărați
  • cărăraților
  • cărărate
  • cărăratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cărărat

  • 1. rar Cu multe cărări.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Ușor ca însuși cerbul pășește vînătorul Pe coama cărărată piciorului de munte. ODOBESCU, S. III 87.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cărare + sufix -at.
    surse: DEX '98 DEX '09