6 definiții pentru cărăbușel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărăbușél sm [At: MARIAN, INS. 16 / Pl: ~ei / E: cărăbuș + -el] (Ent) Insectă dăunătoare din ordinul coleopterelor asemănătoare cu cărăbușul (1), dar mai mică și mai păroasă decât acesta (Rhizotrogus solstitialis).

CĂRĂBUȘÉL, cărăbușei, s. m. Insectă dăunătoare din ordinul coleopterelor, asemănătoare cu cărăbușul, dar mai mică și mai păroasă decât acesta (Rhizotrogus solstitialis).Cărăbuș + suf. -el.

CĂRĂBUȘÉL, cărăbușei, s. m. Insectă dăunătoare din ordinul coleopterelor, asemănătoare cu cărăbușul, dar mai mică și mai păroasă decât acesta (Rhizotrogus solstitialis).Cărăbuș + suf. -el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cărăbușél s. m., pl. cărăbușéi, art. cărăbușéii

cărăbușél s. m., pl. cărăbușéi, art. cărăbușéii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂRĂBUȘÉL s. (ENTOM.; Rhizotrogus solstitialis) hrișcar, cărăbuș-de-hrișcă, gândac-de-hrișcă.

CĂRABUȘEL s. (ENTOM.; Rhizotrogus solstitialis) hrișcar, cărăbuș-de-hrișcă, gîndac-de-hrișcă.

Intrare: cărăbușel
cărăbușel substantiv masculin
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărăbușel
  • cărăbușelul
  • cărăbușelu‑
plural
  • cărăbușei
  • cărăbușeii
genitiv-dativ singular
  • cărăbușel
  • cărăbușelului
plural
  • cărăbușei
  • cărăbușeilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cărăbușel

  • 1. Insectă dăunătoare din ordinul coleopterelor, asemănătoare cu cărăbușul, dar mai mică și mai păroasă decât acesta (Rhizotrogus solstitialis).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: hrișcar

etimologie:

  • Cărăbuș + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09