CĂPRAR², căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Din magh. káprár (káplár). Cf. bg. kaprál, rus. kaprál.

căprar² sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 74/37 / V: ~plar, ~al / Pl: ~i / E: mg káprár (káplár)] (Pop) 1-2 Caporal (1-2). 3 Flăcău care adună colacii la jocul cu țurca.

căprar¹ sm [At: TDRG / V: -iu / Pl: ~i / E: ml caprarius] (Rar) Păstor de capre.

*CĂPRAR² sm. Caporal: am plecat odată c’un biet ~, iarna, pe viscol ALECS. [germ. Kapral, alterat prin etim. pop.].

CĂPRAR¹ sm. 🐑 Cel ce păzește caprele [lat. caprarius].

CĂPRAR², căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Probabil din magh. káprár (káplár). Cf. bg. kapral, rus. kaprál.

CĂPRAR¹, căprari, s. m. Păstor de capre.

CĂPRAR², căprari, s. m. (Învechit și popular) Caporal. Pe front, căprarii comandau companiile. CAMILAR, N. II 374. Acest cîntec îl făcui Eu, căprarul Păvăloaie, Stînd de strajă noaptea-n ploaie. COȘBUC, P. II 50.

CĂPRAR², căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Magh. káprár.

CĂPRAR¹ ~i m. pop. Grad militar imediat inferior celui de sergent; caporal. /<ung. káprar, germ. Kapral

CĂPRAR² ~i m. rar Persoană care paște caprele. /<lat. caprarius

căprar m. caporal. [Nemț.KAPRAL (= KORPORAL); din terminologia militară austro-ungară].

căprar m. păzitor de capre. [Lat. CAPRARIUS].

1) căprár m. Păzitor de capre.

2) căprár m. V. caporal.

caporal sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 74/16 / Pl: ~i / E: fr caporal] 1 Grad militar imediat inferior celui de sergent Si: căprar² (1). 2 Militar cu gradul de caporal (1) Si: căprar² (2).

căplar sm vz căprar²

căpral sm vz căprar²

căprariu sm vz căprar¹

*CAPORAL sm. 🎖️ Primul grad în infanterie după soldatul simplu (🖼 841) [fr.].

*caporál m., pl. lĭ (fr. caporal, d. it. caporale). Soldat gradat inferior sergentuluĭ și care poartă în armata românească doŭă galoane de lînă galbenă. – Și căprar, (rus. germ. kapral). V. brigadier.

căprar (păstor; caporal) (pop.) (desp. că-prar) s. m., pl. căprari

căprar (păstor, caporal) (pop.) (că-prar) s. m., pl. căprari

căprar (păstor, caporal) s. m. (sil. -prar), pl. căprari

căprar (căprari), s. m. – Păstor de capre. – Mr., megl. căprar. Lat. caprārius (Pușcariu 280; Candrea-Dens., 240; REW 1648); cf. it. capraio, prov., cat. cabrier, fr. chevrier, sp. cabrero, port. cabreiro. Nu trebuie să se confunde cu omonimul său căprar „caporal”. cf. caporal. Der. căprăreasă, s. f. (păstoriță de capre); căprăreață, s. f. (stînă de capre), pe care Candrea-Dens., 249, îl derivă de la un lat. *capraricia, cf. sp. cabreriza, dar care poate fi și un der. intern, cu suf. -eață (cf. strungăreață, porcăreață); căprărie, s. f. (stînă de capre); căprărit, s. n. (stînă de capre).

căprar, căprari s. m. 1.(mil., înv.) caporal. 2. (deț., reed.) supraveghetor de noapte. 3. șef foarte sever. 4. femeie dură, cu comportament și aspect fizic masculin.

CĂPRAR s. v. caporal.

căprar s. v. CAPORAL.

căprar¹, căprari, s.m. (rar) Îngrijitor de capre. ■ (onom.) Căprar(iu), nume de familie în jud. Maram. – Lat. caprarius „păstor la capre” (CDDE, DLRM, MDA).

căprar², căprari, s.m. (mil.; pop.) Caporal: „Câți îs fileri și căprari...” (Țiplea, 1906: 492). – Din magh. káprár (káplár) (MDA), cf. rus. kaprál; din germ. Kapral (= Korporal) (Scriban, Șăineanu).

căprar², căprari, s.m. – (mil.; pop.) Caporal: „Câți îs fileri și căprari” (Țiplea, 1906: 492). – Din magh. káprár (káplár) (DEX, DLRM, MDA), cf. rus. kaprál; din germ. Kapral (= Korporal) (Scriban, Șăineanu); terminologie militară austro-maghiară.

căprar¹, căprari, s.m. – (rar) Îngrijitor de capre. ♦ (onom.) Căprar, Căprariu, nume de familie (73 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. caprarius „păstor la capre” (Șăineanu, Pușcariu, CDDE, DLRM, MDA).

căprar, -i, s.m. – (mil.) Caporal: „Câți îs fileri și căprari” (Țiplea 1906: 492). – Probabil din magh. káprár (káplár), cf. rus. kaprál.