10 definiții pentru căprărie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căprăríe2 sf [At: SLAVICI, N. I, 157 / Pl: ~ii / E: căprar2 + -ie] 1 (Înv) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar2 (1). 2 (Fam) Categorie. 3 (Fam; îlav) Pe (sau în) ~ii (D. oameni lipsiți de inițiativă și care execută mecanic un ordin) în grupe.

căprăríe1 sf [At: LM / Pl: ~ii / E: căprar1 + -ie] 1 Staul de capre. 2 Strungă în care se odihnesc caprele (1).

CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. 1. (Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar2. 2. (Fam.) Categorie, grup. – Căprar2 + suf. -ie.

CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. 1. (Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar2. 2. (Fam.) Categorie, grup. – Căprar2 + suf. -ie.

CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. (Învechit) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar2. O căprărie fu rînduită jos, la scara spitalului. VLAHUȚĂ, O. A. 161. Fig. Copiii din școală sînt despărțiți în mai multe căprării. SLAVICI, O. I 77. ◊ (Glumeț) Cu cîteva căprării de găini... [cocoșul] dete în șfîrșît din aripi. MACEDONSKI, O. III 61. ◊ Expr. A merge (sau a veni) pe căprării = a merge (sau a veni) militărește.

CĂPRĂRÍE, căprării, s. f. (Înv.) Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar2. – Din căprar2 + suf. -ie.

CĂPRĂRÍE ~i f. înv. Unitate mică de soldați, condusă de un căprar. /căprar + suf. ~ie

căprărie f. ceată de zece dorobanți sau jandarmi.

căprăríe f. (d. căprar 2). Escŭadă, oameniĭ comandațĭ de un caprar.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căprăríe (fam.) (că-pră-) s. f., art. căprăría, g.-d. art. căprăríei; pl. căprăríi, art. căprăríile

căprăríe s. f. (sil. -pră-), art. căprăría, g.-d. art. căprăríei; pl. căprăríi, art. căprăríile

Intrare: căprărie
căprărie substantiv feminin
  • silabație: că-pră-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căprărie
  • căprăria
plural
  • căprării
  • căprăriile
genitiv-dativ singular
  • căprării
  • căprăriei
plural
  • căprării
  • căprăriilor
vocativ singular
plural

căprărie

  • 1. învechit Mic detașament de soldați sub comanda unui căprar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • O căprărie fu rînduită jos, la scara spitalului. VLAHUȚĂ, O. A. 161.
      surse: DLRLC
    • expresie A merge (sau a veni) pe căprării = a merge (sau a veni) militărește.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 2 exemple
    exemple
    • Copiii din școală sînt despărțiți în mai multe căprării. SLAVICI, O. I 77.
      surse: DLRLC
    • glumeț Cu cîteva căprării de găini... [cocoșul] dete în șfîrșît din aripi. MACEDONSKI, O. III 61.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Căprar + sufix -ie.
    surse: DEX '09 DEX '98