6 definiții pentru căpitălaș

CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui capital1 (3). – Capital1 + suf. -aș.

CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. Diminutiv al lui capital1 (3). – Capital1 + suf. -aș.

CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. Diminutiv al lui capital1 (3).

căpităláș (rar) s. n., pl. căpităláșe

căpităláș s. n., pl. căpităláșe

*capitál, -ă adj. (lat. capitalis, d. caput, cap). Esențial, fundamental: punct capital. Care e maĭ important: oraș capital, urbe capitală (saŭ numaĭ capitală, s. f.). Care aduce tăĭerea capuluĭ, adică moartea: crimă capitală. Literă capitală, majusculă. S. n., pl. e și urĭ. Lucru esențial. Capete sumă [!] care aduce procent: un capital de 100 de francĭ aduce un procent de 5 francĭ. Fondurile uneĭ societățĭ de exploatare. Avere pe care o posezĭ: capital de ideĭ (Dim. fam. căpitălaș n., pl. e). S. f., pl. e Orașu în care rezidă guvernu uneĭ țărĭ, prefectu unuĭ județ ș. a.

Intrare: căpitălaș
căpitălaș
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpitălaș căpitălașul
plural căpitălașe căpitălașele
genitiv-dativ singular căpitălaș căpitălașului
plural căpitălașe căpitălașelor
vocativ singular
plural