8 definiții pentru căpitălaș

căpităláș sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: capital + -] 1-2 (Șhp) Capital1 (1) (mic).

CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui capital1 (3). – Capital1 + suf. -aș.

CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. Diminutiv al lui capital1 (3). – Capital1 + suf. -aș.

CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. Diminutiv al lui capital1 (3).

căpităláș (rar) s. n., pl. căpităláșe

căpităláș s. n., pl. căpităláșe

capitál1 sn [At: MARX, C. I. 159 / V: căp~ / Pl: ~uri, (rar) ~ e / E: fr capital, ger Kapital] 1 Avuție sub formă de bani, de mărfuri, de bunuri materiale în genere. 2 (Îs) ~ constant Parte a capitalului (1) care se transformă în mijloace de producție fară să-și schimbe mărimea valorii în procesul de producție. 3 (Îs) ~ variabil Parte a capitalului (1) transformată în forță de muncă și care își schimbă valoarea în procesul de producție, reproducând propriul său echivalent și un excedent Si: plusvaloare. 4 (Îs) ~ fix Parte a capitalului (1) constant investită în mijloace de muncă (clădiri, mașini, instalații, unelte etc.) care au o oarecare fixitate, valoarea lor nefiind trecută decât parțial, pe măsura uzării, în valoarea produsului. 5 (Îs) ~ circulant Capital (1) care, în cursul procesului de producție, își trece dintr-o dată valoarea sa în valoarea noului produs, circulând în întregime, iar nu treptat și fiind alcătuit din capitalul variabil, la care se adaugă o parte a materialului constant (materii prime, materii auxiliare, combustibil etc.). 6 (Îs) ~ comercial Capitalul marfă al producătorului pe cale de a se transforma în capital bănesc. 7 (Îs) ~ bancar Capital (1) al băncilor care nu funcționează în mâinile posesorului său, ci în mâinile altei persoane, care se obligă să plătească o anumită sumă în schimbul dreptului de a-l folosi. 8 (Îs) ~ financiar Capital (1) rezultat din însumarea capitalului bancar cu cel industrial. 9 Sumă (mare) de bani (investită într-o afacere). 10 (Fig; îs) ~ de cunoștințe Ansamblul cunoștințelor pe care le posedă cineva Si: experiență.

*capitál, -ă adj. (lat. capitalis, d. caput, cap). Esențial, fundamental: punct capital. Care e maĭ important: oraș capital, urbe capitală (saŭ numaĭ capitală, s. f.). Care aduce tăĭerea capuluĭ, adică moartea: crimă capitală. Literă capitală, majusculă. S. n., pl. e și urĭ. Lucru esențial. Capete sumă [!] care aduce procent: un capital de 100 de francĭ aduce un procent de 5 francĭ. Fondurile uneĭ societățĭ de exploatare. Avere pe care o posezĭ: capital de ideĭ (Dim. fam. căpitălaș n., pl. e). S. f., pl. e Orașu în care rezidă guvernu uneĭ țărĭ, prefectu unuĭ județ ș. a.

Intrare: căpitălaș
căpitălaș substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căpitălaș căpitălașul
plural căpitălașe căpitălașele
genitiv-dativ singular căpitălaș căpitălașului
plural căpitălașe căpitălașelor
vocativ singular
plural