7 definiții pentru căpitălaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui capital1.[1]Capital1 + suf. -aș.

  1. În original, tipărit incorect: ... al lui capital1 (3). Sensul (3) la cuv. „capital1” însă, nu există — LauraGellner

căpităláș sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: capital + -aș] 1-2 (Șhp) Capital1 (1) (mic).

CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. Diminutiv al lui capital1 (3).[1]Capital1 + suf. -aș.

  1. În original, tipărit incorect: ... al lui capital1 (3). Sensul (3) la cuv. „capital1” însă, nu există — LauraGellner

CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. Diminutiv al lui capital1 (3).

*capitál, -ă adj. (lat. capitalis, d. caput, cap). Esențial, fundamental: punct capital. Care e maĭ important: oraș capital, urbe capitală (saŭ numaĭ capitală, s. f.). Care aduce tăĭerea capuluĭ, adică moartea: crimă capitală. Literă capitală, majusculă. S. n., pl. e și urĭ. Lucru esențial. Capete sumă care aduce procent: un capital de 100 de francĭ aduce un procent de 5 francĭ. Fondurile uneĭ societățĭ de exploatare. Avere pe care o posezĭ: capital de ideĭ (Dim. fam. căpitălaș n., pl. e). S. f., pl. e Orașu în care rezidă guvernu uneĭ țărĭ, prefectu unuĭ județ ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpităláș (rar) s. n., pl. căpităláșe

căpităláș s. n., pl. căpităláșe

Intrare: căpitălaș
căpitălaș substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpitălaș
  • căpitălașul
  • căpitălașu‑
plural
  • căpitălașe
  • căpitălașele
genitiv-dativ singular
  • căpitălaș
  • căpitălașului
plural
  • căpitălașe
  • căpitălașelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpitălaș

etimologie:

  • Capital + sufix -aș.
    surse: DEX '09 DEX '98