8 definiții pentru căpicioară


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpicioáră sf [At: TEODORESCU, P. P. / Pl: ~re / E: căpiță + -ioară] 1-2 (Șhp) Căpiță (mică).

CĂPICIOÁRĂ, căpicioare, s. f. Diminutiv al lui căpiță.Căpiță + suf. -ioară.

CĂPICIOÁRĂ, căpicioare, s. f. Diminutiv al lui căpiță1.Căpiță + suf. -ioară.

CĂPICIOÁRĂ, căpicioare, s. f. Diminutiv al lui căpiță. La ce căpiți mi-a ajuns, La toate vîrfuri le-am pus; Dar acuma dinspre toamnă Am făcut d-o căpicioară Și, pustia, vîrf că n-are. TEODORESCU, P. P. 630.

CĂPICIOÁRĂ, căpicioare, s. f. Diminutiv al lui căpiță.

căpicĭoáră f., pl. e. Dim. d. căpiță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpicioáră (-cioa-) s. f., g.-d. art. căpicioárei; pl. căpicioáre

căpicioáră s. f. (sil. -cioa-), g.-d. art. căpicioárei; pl. căpicioáre

Intrare: căpicioară
căpicioară substantiv feminin
  • silabație: -cioa-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpicioa
  • căpicioara
plural
  • căpicioare
  • căpicioarele
genitiv-dativ singular
  • căpicioare
  • căpicioarei
plural
  • căpicioare
  • căpicioarelor
vocativ singular
plural

căpicioară

  • 1. Diminutiv al lui căpiță.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • La ce căpiți mi-a ajuns, La toate vîrfuri le-am pus; Dar acuma dinspre toamnă Am făcut d-o căpicioară Și, pustia, vîrf că n-are. TEODORESCU, P. P. 630.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Căpiță + sufix -ioară.
    surse: DEX '98 DEX '09