11 definiții pentru căpială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căpiálă sf [At: N. LEON, MED. 124 / P: ~pi-a~ / Pl: ~ieli / E: căpia + -eală] 1 (Rar) Cenuroză. 2 (Fig) Țicneală.

CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Pop.) Cenuroză. [Pr.: -pi-a-] – Căpia + suf. -eală.

CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Rar) Cenuroză, căpiere, capie. [Pr.: -pi-a-] – Căpia + suf. -eală.

CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Rar) Căpiere. – Din căpia + suf. -eală.

căpiálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a căpia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpiálă (rar) (-pi-a-) s. f., g.-d. art. căpiélii; pl. căpiéli

căpiálă s. f. (sil. -pi-a-), g.-d. art. căpiélii; pl. căpiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPIÁLĂ s. v. alienare, alienație, boală mintala, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală.

CĂPIÁLĂ s. v. cenuroză.

căpia s. v. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENȚĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ.

CĂPIA s. (MED. VET.) capie, cenuroză, (pop.) răsfug. (Oaie bolnavă de ~.)

Intrare: căpială
căpială substantiv feminin
  • silabație: -pi-a-
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpia
  • căpiala
plural
  • căpieli
  • căpielile
genitiv-dativ singular
  • căpieli
  • căpielii
plural
  • căpieli
  • căpielilor
vocativ singular
plural