11 definiții pentru căpială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Pop.) Cenuroză. [Pr.: -pi-a-] – Căpia + suf. -eală.

căpiálă sf [At: N. LEON, MED. 124 / P: ~pi-a~ / Pl: ~ieli / E: căpia + -eală] 1 (Rar) Cenuroză. 2 (Fig) Țicneală.

CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Rar) Cenuroză, căpiere, capie. [Pr.: -pi-a-] – Căpia + suf. -eală.

CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Rar) Căpiere. – Din căpia + suf. -eală.

căpiálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a căpia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpiálă (rar) (-pi-a-) s. f., g.-d. art. căpiélii; pl. căpiéli

căpiálă s. f. (sil. -pi-a-), g.-d. art. căpiélii; pl. căpiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPIÁLĂ s. v. alienare, alienație, boală mintala, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală.

CĂPIÁLĂ s. v. cenuroză.

CĂPIA s. (MED. VET.) capie, cenuroză, (pop.) răsfug. (Oaie bolnavă de ~.)

căpia s. v. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENȚĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ.

Intrare: căpială
căpială substantiv feminin
  • silabație: că-pi-a-lă
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpia
  • căpiala
plural
  • căpieli
  • căpielile
genitiv-dativ singular
  • căpieli
  • căpielii
plural
  • căpieli
  • căpielilor
vocativ singular
plural

căpială

etimologie:

  • Căpia + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09