14 definiții pentru căpăstru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂPẮSTRU, căpestre, s. n. Porțiune de harnașament, confecționată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva. – Lat. capistrum.

CĂPẮSTRU, căpestre, s. n. Porțiune de harnașament, confecționată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva. – Lat. capistrum.

căpăstru sn [At: PRAV. MOLD. 96/2 / V: (înv) ~pes~ / Pl: ~pestre / E: ml capistrum] 1 Porțiune de harnașament, confecționată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva. 2 (Mor) O parte a teicei Si: (pop) întinzător, strunea. 3 Coș lung în care se transportă mâncarea la câmp Si: (pop) spenc.

CĂPẮSTRU, căpestre, s. n. Frînghie sau curea avînd la unul din capete un ochi care se pune în capul calului, al măgarului etc.; servește spre a lega animalul la iesle sau spre a-l duce undeva. Caii ridicau deznădăjduiți boturile în sus către cerul negru, încercînd să scape de mîinile pietroase care-i apucaseră de căpestre. DUMITRIU, N. 54. Se suie în pod și coboară de acolo un căpăstru, un frîu, un bici și o șa, toate colbăite. CREANGĂ, P. 194. Din vreme în vreme vezi pe cîte un călător întîrziat ocolind coasta unui munte, cățărîndu-se pe piscul unei culmi ori trăgîndu-și calul de căpăstru la un coborîș. RUSSO, O. 101. ◊ Fig. Vremii tale-nțelegîndu-i rostul. Le pui de vrei și mărilor căpăstru. JEBELEANU, în POEZ. N. 307. E ceasul albastru cînd cîntă ferestrele, Cînd visul s-avîntă rupîndu-și căpestrele. LESNEA, A. 21.

CĂPẮSTRU, căpestre, s. n. Frânghie sau curea formând un fel de plasă, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. și care servește spre a lega animalul la iesle ori spre a-l duce sau a-l mâna undeva. – Lat. capistrum.

CĂPẮSTRU ~éstre f. Parte de harnașament care se îmbracă pe capul calului pentru a-l lega sau a-l duce undeva. /<lat. capistrum

căpăstru n. ochiu de funie sau curea ce se pune la capul vitelor, spre a le lega la iesle sau a le duce undeva. [Lat. CAPISTRUM].

căpắstru n., pl. căpestre (lat. capĭstrum, d. caput, cap; it. capestro, pv. cabestre, vfr. chevestre, sp. cabestro, pg. cabresto. V. căpșun). Legătură de curele care se pune în capu caluluĭ ca să fie ținut în grajd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căpắstru s. n., art. căpắstrul; pl. căpéstre

căpăstru s. n., art. căpăstrul; pl. căpéstre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CĂPĂSTRU s. 1. (Transilv.) căpățan. (~ al calului.) 2. (TEHN.) (reg.) întinzător, strunea. (~ la teica morii.)

CĂPĂSTRU s. 1. (Transilv.) căpățan. (~ al calului.) 2. (TEHN.) (reg.) întinzător, strunea. (~ la teica morii.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

căpắstru (căpéstre), s. n.1. Porțiune de harnașament care se pune pe capul calului. – 2. Șuvoi de apă de la titirezul coșului de moară. – Mr. căpestru, căprestu, megl., istr. căpestru. Lat. capῑstrum (Pușcariu 272; Candrea-Dens., 243; REW 1631; DAR), cf. alb. kapistrë, it. capestro, prov., cat. cabestre, fr. chevêtre, sp. cabestro, port. cabresto.Der. căpăstra (var. încăpăstra), vb. (a duce de căpăstru, a conduce;a înconjura ogorul cu o brazdă care indică limitele acestuia; a înconjura un chenar cu un tiv de siguranță), care poate reprezenta lat. capῑstrāre (Candrea-Dens., 245; REW 1630); căpăstrui, vb. (a duce de căpăstru); căpestreală, s. f. (însăilare dublă în jurul unui petic). Din rom. provine rut. kapestra (Candrea, Elemente, 404; Berneker 485).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căpắstru, căpestre, s.n. – Funie sau curea care se pune pe capul animalelor; parte din harnașament. – Lat. capistrum „botniță, căluș” (DER, Scriban, DLRM, Pușcariu, CDDE, MDA).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a pune căpăstru cuiva expr. (intl.) a aresta pe cineva, a închide pe cineva.

Intrare: căpăstru
căpăstru substantiv neutru
substantiv neutru (N38)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căpăstru
  • căpăstrul
  • căpăstru‑
plural
  • căpestre
  • căpestrele
genitiv-dativ singular
  • căpăstru
  • căpăstrului
plural
  • căpestre
  • căpestrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căpăstru

  • 1. Porțiune de harnașament, confecționată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 5 exemple
    exemple
    • Caii ridicau deznădăjduiți boturile în sus către cerul negru, încercînd să scape de mîinile pietroase care-i apucaseră de căpestre. DUMITRIU, N. 54.
      surse: DLRLC
    • Se suie în pod și coboară de acolo un căpăstru, un frîu, un bici și o șa, toate colbăite. CREANGĂ, P. 194.
      surse: DLRLC
    • Din vreme în vreme vezi pe cîte un călător întîrziat ocolind coasta unui munte, cățărîndu-se pe piscul unei culmi ori trăgîndu-și calul de căpăstru la un coborîș. RUSSO, O. 101.
      surse: DLRLC
    • figurat Vremii tale-nțelegîndu-i rostul. Le pui de vrei și mărilor căpăstru. JEBELEANU, în POEZ. N. 307.
      surse: DLRLC
    • figurat E ceasul albastru cînd cîntă ferestrele, Cînd visul s-avîntă rupîndu-și căpestrele. LESNEA, A. 21.
      surse: DLRLC

etimologie: