17 definiții pentru căpăstru
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂPĂSTRU, căpestre, s. n. Porțiune de harnașament, confecționată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva. – Lat. capistrum.
CĂPĂSTRU, căpestre, s. n. Porțiune de harnașament, confecționată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva. – Lat. capistrum.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
căpăstru sn [At: PRAV. MOLD. 96/2 / V: (înv) ~pes~ / Pl: ~pestre / E: ml capistrum] 1 Porțiune de harnașament, confecționată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva. 2 (Mor) O parte a teicei Si: (pop) întinzător, strunea. 3 Coș lung în care se transportă mâncarea la câmp Si: (pop) spenc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPĂSTRU, căpestre, s. n. Frînghie sau curea avînd la unul din capete un ochi care se pune în capul calului, al măgarului etc.; servește spre a lega animalul la iesle sau spre a-l duce undeva. Caii ridicau deznădăjduiți boturile în sus către cerul negru, încercînd să scape de mîinile pietroase care-i apucaseră de căpestre. DUMITRIU, N. 54. Se suie în pod și coboară de acolo un căpăstru, un frîu, un bici și o șa, toate colbăite. CREANGĂ, P. 194. Din vreme în vreme vezi pe cîte un călător întîrziat ocolind coasta unui munte, cățărîndu-se pe piscul unei culmi ori trăgîndu-și calul de căpăstru la un coborîș. RUSSO, O. 101. ◊ Fig. Vremii tale-nțelegîndu-i rostul. Le pui de vrei și mărilor căpăstru. JEBELEANU, în POEZ. N. 307. E ceasul albastru cînd cîntă ferestrele, Cînd visul s-avîntă rupîndu-și căpestrele. LESNEA, A. 21.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂPĂSTRU, căpestre, s. n. Frînghie sau curea formînd un fel de plasă, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. și care servește spre a lega animalul la iesle ori spre a-l duce sau a-l mîna undeva. – Lat. capistrum.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂPĂSTRU ~estre f. Parte de harnașament care se îmbracă pe capul calului pentru a-l lega sau a-l duce undeva. /<lat. capistrum
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
căpăstru n. ochiu de funie sau curea ce se pune la capul vitelor, spre a le lega la iesle sau a le duce undeva. [Lat. CAPISTRUM].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căpăstru n., pl. căpestre (lat. capĭstrum, d. caput, cap; it. capestro, pv. cabestre, vfr. chevestre, sp. cabestro, pg. cabresto. V. căpșun). Legătură de curele care se pune în capu caluluĭ ca să fie ținut în grajd.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
căpestru sn vz căpăstru
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
căpăstru s. n., art. căpăstrul; pl. căpestre
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
căpăstru s. n., art. căpăstrul; pl. căpestre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpăstru s. n., art. căpăstrul; pl. căpestre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂPĂSTRU s. 1. (Transilv.) căpățan. (~ al calului.) 2. (TEHN.) (reg.) întinzător, strunea. (~ la teica morii.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂPĂSTRU s. 1. (Transilv.) căpățan. (~ al calului.) 2. (TEHN.) (reg.) întinzător, strunea. (~ la teica morii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
căpăstru (căpestre), s. n. – 1. Porțiune de harnașament care se pune pe capul calului. – 2. Șuvoi de apă de la titirezul coșului de moară. – Mr. căpestru, căprestu, megl., istr. căpestru. Lat. capĭstrum (Pușcariu 272; Candrea-Dens., 243; REW 1631; DAR), cf. alb. kapistrë, it. capestro, prov., cat. cabestre, fr. chevêtre, sp. cabestro, port. cabresto. – Der. căpăstra (var. încăpăstra), vb. (a duce de căpăstru, a conduce;a înconjura ogorul cu o brazdă care indică limitele acestuia; a înconjura un chenar cu un tiv de siguranță), care poate reprezenta lat. capĭstrare (Candrea-Dens., 245; REW 1630); căpăstrui, vb. (a duce de căpăstru); căpestreală, s. f. (însăilare dublă în jurul unui petic). Din rom. provine rut. kapestra (Candrea, Elemente, 404; Berneker 485).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
căpăstru, căpestre, s.n. Funie sau curea care se pune pe capul animalelor; parte din harnașament. – Lat. capistrum „botniță, căluș” (DER, DLRM, MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
căpăstru, căpestre, s.n. – Funie sau curea care se pune pe capul animalelor; parte din harnașament. – Lat. capistrum „botniță, căluș” (DER, Scriban, DLRM, Pușcariu, CDDE, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a pune căpăstru cuiva expr. (intl.) a aresta pe cineva, a închide pe cineva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N38) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
căpăstru, căpestresubstantiv neutru
- 1. Porțiune de harnașament, confecționată din frânghie sau din curea, care se pune pe capul calului, al măgarului etc. pentru a lega animalul respectiv la iesle sau pentru a-l duce undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Caii ridicau deznădăjduiți boturile în sus către cerul negru, încercînd să scape de mîinile pietroase care-i apucaseră de căpestre. DUMITRIU, N. 54. DLRLC
- Se suie în pod și coboară de acolo un căpăstru, un frîu, un bici și o șa, toate colbăite. CREANGĂ, P. 194. DLRLC
- Din vreme în vreme vezi pe cîte un călător întîrziat ocolind coasta unui munte, cățărîndu-se pe piscul unei culmi ori trăgîndu-și calul de căpăstru la un coborîș. RUSSO, O. 101. DLRLC
- Vremii tale-nțelegîndu-i rostul. Le pui de vrei și mărilor căpăstru. JEBELEANU, în POEZ. N. 307. DLRLC
- E ceasul albastru cînd cîntă ferestrele, Cînd visul s-avîntă rupîndu-și căpestrele. LESNEA, A. 21. DLRLC
-
etimologie:
- capistrum DEX '09 DEX '98