copastie sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: ngr ϰουπαστή] (Reg) Bordură de lemn sau de metal montată la partea superioară a parapetului sau a balustradei bordajelor unei nave.

copastie f. (ngr. kupasti, d. turc. kö- și küpešte). Dun. Balustrada (parapetu) punțiĭ unuĭ bastiment (ChN. I, 4, 113 și 159). V. slaĭ, usnă, banda.

căpăstie sf vz copastie

copastie (desp. -ti-e) s. f., art. copastia (desp. -ti-a), g.-d. art. copastiei; pl. copastii, art. copastiile (desp. -ti-i-)

copastie (-ti-e) s. f., art. copastia (-ti-a), g.-d. art. copastiei; pl. copastii, art. copastiile (-ti-i-)

copastie s. f. (sil. -ti-e), art. copastia (sil. -ti-a), g.-d. art. copastiei; pl. copastii, art. copastiile (sil. -ti-i-)

copastie (-ii), s. f. – Bord, coastă. Ngr. ϰουπαστή (Scriban, Arhiva, 1914, 133; Gáldi 167), cf. tc. küpește.