2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cănit3, ~ă [At: MDA ms / Pl: ~iți / E: căni] (Trs; nob) Atins cu mâna, pentru a i se face semn.

cănit2, ~ă [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: căni2] (Pop) Înviorat.

cănit1, ~ă a [At: GHICA, S. 5 / Pl: ~iți, ~e / E: căni1] (Pop) 1 (Mls; d. păr) Vopsit (în negru). 2 Murdar de cărbune sau de funingine Si: pătat.

căní1 vtr [At: CREANGĂ, P. 111/ Pzi: ~nésc / E: ns cf tc kina] (Pop) 1-2 A (-și) vopsi (în negru) mai ales părul. 3-4 A (se) murdări cu cărbune sau cu funingine.

căní3 vt [At: ȚIPLEA, P. P. 75 / Pzi: ~nésc / E: nct] (Trs) A atinge pe cineva cu mâna, făcându-i semn.

căni2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~nésc / E: nct] (Reg) A înviora.

CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kinacăneală”.

CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kinacăneală”.

CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la păr, la barbă etc.) A vopsi, a boi (mai ales cu negru). Într-o zi debarcă din vaporul poștal... un domn grav cu mustățile castanii bine cănite. BART, E. 95. A... alergat la schitul Vovidenia, la pusnicul Chiriac... care-și cănea părul și barba cu cireșe negre. CREANGĂ, P. 111. Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai îrmdt roșie decît galbenă. GHICA, S. 5.

CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. A vopsi (în negru) părul, lâna etc. – Din căneală.

A CĂNÍ ~ésc tranz. pop. (mai ales părul) A vopsi în negru. /cf. turc. kina

cănì v. 1. a înnegri cu căneală barba, părul, sprâncenile; 2. Mold. a boi vitele în frunte spre a fi cunoscute de cele străine. [Derivat din cănea(lă)).

cănésc v. tr. (d. caná 2). Văpsesc păru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

căní (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănésc, imperf. 3 sg. căneá; conj. prez. 3 să căneáscă

căní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănésc, imperf. 3 sg. căneá; conj. prez. 3 sg. și pl. căneáscă

Intrare: cănit
cănit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cănit
  • cănitul
  • cănitu‑
  • căni
  • cănita
plural
  • căniți
  • căniții
  • cănite
  • cănitele
genitiv-dativ singular
  • cănit
  • cănitului
  • cănite
  • cănitei
plural
  • căniți
  • căniților
  • cănite
  • cănitelor
vocativ singular
plural
Intrare: căni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căni
  • cănire
  • cănit
  • cănitu‑
  • cănind
  • cănindu‑
singular plural
  • cănește
  • căniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cănesc
(să)
  • cănesc
  • căneam
  • cănii
  • cănisem
a II-a (tu)
  • cănești
(să)
  • cănești
  • căneai
  • căniși
  • căniseși
a III-a (el, ea)
  • cănește
(să)
  • cănească
  • cănea
  • căni
  • cănise
plural I (noi)
  • cănim
(să)
  • cănim
  • căneam
  • cănirăm
  • căniserăm
  • cănisem
a II-a (voi)
  • căniți
(să)
  • căniți
  • căneați
  • cănirăți
  • căniserăți
  • căniseți
a III-a (ei, ele)
  • cănesc
(să)
  • cănească
  • căneau
  • căni
  • căniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

căni

  • 1. popular A vopsi (în negru), mai ales părul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Într-o zi debarcă din vaporul poștal... un domn grav cu mustățile castanii bine cănite. BART, E. 95.
      surse: DLRLC
    • A... alergat la schitul Vovidenia, la pusnicul Chiriac... care-și cănea părul și barba cu cireșe negre. CREANGĂ, P. 111.
      surse: DLRLC
    • Era un om mărunțel, barba potrivită în apărătoare și cănită, mai mult roșie decît galbenă. GHICA, S. 5.
      surse: DLRLC

etimologie: