căneală sf [At: (a. 1761) TARIF, ap. ȘIO / Pl: ~eli / E: căni + -eală] Vopsea (neagră), mai ales pentru păr.

CĂNEALĂ (pl. -eli) sf. Văpsea de cănit părul [tc. kynà].

CĂNEALĂ, căneli, s. f. Vopsea pentru păr, pentru lînă etc.

CĂNEALĂ, căneli, s. f. Vopsea (neagră) pentru păr, pentru lînă etc. – Comp. tc. kina.

CĂNEALĂ ~eli f. Vopsea (neagră), în special, pentru păr. /a căni + suf. ~eală

căneală f. praf de boit părul. [Căneală e o formă amplificată din cănea (cf. boială) = turc. KYNÁ].

căneálă f., pl. elĭ (d. cănesc). Acțiunea de a căni păru. Văpsea de canit (caná).

CANA² sbst. = CĂNEALĂ: cafegiul din Caimata, care vinde și suliman și ~ de păr CAR. [blg.].

căneală (pop.) s. f., g.-d. art. cănelii; pl. căneli

căneală (pop.) s. f., g.-d. art. cănelii; pl. căneli

căneală s. f., g.-d. art. cănelii; pl. căneli